x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lângă o barieră de tren s-a născut un uriaş în anul Unirii

0
Autor: Florin Condurateanu 17 Dec 2020 - 07:10
Lângă o barieră de tren s-a născut un uriaş în anul Unirii


Într-un decembrie 1918, acum 102 ani, la un canton de cale ferată, în casa unui CFR-ist modest, se năştea un celebru actor, un intelectual de mare zbor, un conducător de Teatru Naţional şi de Asociaţie Internaţională a Teatrelor. Răsărea la viaţă Radu Beligan. Pe linie paternă, era un urmaş al fratelui lui Ion Creangă. Locuiau într-o cămăruţă a cantonului de cale ferată, unde tatăl manevra bariera şi avea grijă şi de un mic depozit în clădirea pitică. Erau nămeţi cât brazii când s-au dus la un preot din apropiere să-l boteze pe Radu şi, la întoarcere, când sania a derapat pe drumul troienit, l-au pierdut în zăpadă pe micuţ, dar l-au găsit repede. Radu Beligan a iubit adânc România, i-a slujit pe români cu tot talentul şi devotamentul lui. Într-un interviu la peste 90 de ani, în încheiere, întrebat ce le-ar transmite românilor, i s-a prelins un bob de lacrimă şi a spus: „Mulţumesc!”. El, care a dăruit toată viaţa cristale de artă, care a pledat pentru calităţile neamului acesta, după zeci de ani de inimă lipită de destinul românilor, tot el le-a mulţumit. După un turneu aplaudat, cu Teatrul Naţional în Franţa, un francez bine situat l-a invitat să mai rămână la el 10 zile, să-l plimbe. I-a făcut şi un cadou, un CD cu poezia „Seara pe deal”, recitată de Mihail Sadoveanu. Mângâiat de limba dulce a scriitorului, Radu Beligan a rugat pe gazda franceză să-i cumpere pentru a doua zi un bilet TAROM, că nu mai rezistă dorului de-acasă. Meşterul Beligan a jucat până la 97 de ani, în piese în care evolua ore întregi în scenă. Spunea poezii în cinematografele dintre războaie când se schimbau rolele de film, l-a întruchipat pe Rică Venturiano de nici Caragiale nu şi-ar fi închipuit mai bine. Era nonagenar şi l-a văzut pe Alain Delon într-o piesă la Paris, a insistat ca rolul să-l joace Florin Piersic în piesa tradusă de Beligan și regizată tot de maestru. Radu Beligan nu putea să se nască decât în decembrie, în anul Unirii. 

 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de