Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De asemenea, în 1993, când a apărut UE, sub acest nume, Macao era în componența Portugaliei. Cei de acolo puteau fi numiți lusitani, însă și sino-europeni. E adevărat că în 1999 teritoriul a fost cedat Chinei, care între timp s-a răzgândit să mai facă „o țară - două sisteme”. Dar tocmai pentru că Macao cu sino-europeni e acum parte a Republicii Populare Chineze, poate că ar fi bine să fie inclusă și ea în Uniunea Europeană și Africană, pentru ca aceasta să devină Uniunea Europeană, Africană și Asiatică, ceea ce ar ajuta, printre altele, să se renunțe și la sistemul care genera încurcături în China.
Da, și Asia e asociată adesea cu Pacificul, unde trăiesc francezi, ce pot fi numiți deopotrivă melanezo/polinezo-europeni, cei din Noua Caledonie. Iar Uniunea să ajungă să se cheme Europeană, Africană, Asiatică și Pacifică.
Ceea ce produce totuși nebulozitate este că Antilele Olandeze şi Guyana Franceză au atât afro-americani, cât și afro-europeni. Dacă alături de Statele Unite ale Americii, există și Uniunea Europeană, Africană, Asiatică, Pacifică și Americană, deja nu se mai știe care e o federație și care-i cealaltă. E drept că spuneam mai de mult că dacă Germania s-ar fi gândit să facă o Uniune Europeană mai mică, cu Olanda, Belgia, Austria şi Luxemburg, probabil că SUA ar fi adoptat moneda unică pe vremea lui Obama. Dar această abordare, recunosc, nu este neapărat în sensul lărgirii spațiului comun, ci doar în direcția unei coeziuni economice. De aceea demersul trebuie regândit, în vederea mondializării, cu tot cu Regatul Unit, administrat de un premier tânăr, ambițios, cu experiență în lumea financiară, ce poate influența includerea sub cupola comună a vechiului imperiu britanic, cu India, Bangladesh, Pakistan, împreună cu Sri Lanka, Nepal, Bhutan, Sikkim și Insulele Maldive.
Mai rămân pete albe pe harta Planetei, dar iată momentul potrivit pentru a ne întreba ce accepțiune va prevala, cea a globalizării sau a corectitudinii politice? Prima reprezintă niște interese economico-financiare, cea de-a doua unele pur politice, parcă cea dintâi ar avea șanse mai mari! Dacă societatea își dorește să meargă spre un deziderat organizațional în care să primeze economicul va învinge globalizarea, invers se va impune corectitudinea politică. E o chestiune ce ține de libertate, libertatea de a alege! Ironia face ca cele două căi să fie antagonice, fără însă ca vreuna să ducă la un deznodământ pozitiv. Globalismul elimină concurența/meritocrația. Corectitudinea politică, în afară că impune o scară de valori strâmbă, mai creează și confuzie.
P.S.: Precizez că acest material de opinie nu este sponsorizat de sultanul din Brunei.
Citește pe Antena3.ro
