Licheaua care ne batjocoreşte

In "Imposibila intoarcere' a lui Marin Preda, carte care m-a imbogatit cu intamplari pe care nu pot sa le uit, cu toate ca au trecut ani multi de cand a aparut si am citit-o, scriitorul relateaza un fapt aparent banal. Era iarna, astepta cuminte la o coada lunga din fata unui magazin care bagase galosi. Buni, ieftini si, ca de obicei, insuficienti. Se facuse noua si magazinul ramanea inchis. Pe la noua si jumatate apare un individ relaxat, bine dispus, si in timp ce descuia le-a aruncat rebegitilor de la coada un fel de scuipat in ochi. Nu va bucurati, ha, ha, ca mai aveti de asteptat. Am treaba. Si, cu aceeasi cheie cu care a descuiat, a rasucit incuietoarea pe dinlauntru. Scriitorul, cuprins subit de furie si nesuportand marlania, a iesit din rand si a lovit cu picioarele in usa. Vanzatorul s-a aratat din nou, cu acelasi chip relaxat, pe fondul unui vuiet de proteste ale celor de la coada. Ei bine, si aici e talcul intamplarii relatate de Marin Preda, rebegitii de la coada, care asteptau de ore in sir in ger sa cumpere galosi, urlau nu la netrebnicul care ii insulta la modul cel mai jegos, ci la cel care isi luase libertatea de a protesta. Probabil ca scriitorul a plecat renuntand la galosii pe care-i dorea, daca-mi aduc bine aminte, pentru mama lui, scarbit nu atat de lepra de la tejghea, ci de mizeria lasa a celor obisnuiti sa inghita, sa rabde, sa suporte si, la nevoie, sa-i asasineze pe aceia dintre ei pe care soarta i-a inzestrat cu demnitate.

Am trait si eu intamplari de aceeasi sorginte. Unele recente, mai dureroase si mai de neinteles cu cat se zice ca traim intr-un sistem democratic. Exista speranta ca anii rosii ne-au vindecat de lasitate. Nu-i asa. Marin Preda, cu scanteietoarea lui intelepciune taraneasca a descoperit cred cancerul de care nu ne mai putem vindeca. L-am vazut pe Traian Basescu, bronzat si ironic, in aceasta dimineata, salutand superior ziaristii care pandesc la coada usa lui de campanie. A disparut tantos inauntru. Nu cred ca in istoria noastra a mai existat un alt conducator care sa batjocoreasca mai apasat si mai cinic si mai scarbos poporul roman, ramanand pentru unii, nu stiu cat de multi, mereu credibil. Sunt dovezi ca a furat enorm, ca a furat neintrerupt, si pe vapor si pe langa vapor si ca ministru si ca primar si ca presedinte. Ei bine, sunt oameni care-l asculta cu evlavie vorbind despre cinste, iar daca spui si aduci dovezi ca Basescu fura, minte cu nerusinare, batjocoreste tot ce-i sfant, nu te asculta iar daca te asculta o fac pentru a-ti da in cap.

Incepe sa-mi fie sila. In decembrie 89 am tiparit, cat inca nu stiam ce va face Ceausescu si ce se va intampla cu mine, cu noi, un ziar in care am scris "Jos comunismul!', "Jos Ceausescu!', "Libertate'. Visam pentru copiii mei o Romanie altcum decat cea in care traisem eu. La acea Romanie ne-a intors Basescu. Si incep sa cred ca de Ceausescu am scapat mai usor decat vom scapa, daca vom scapa vreodata, de Basescu. Victimele usoare ale acestui vanzator de galosi sunt chiar pustii care nu l-au prins pe Ceausescu si care ii sorb nauci, dresati, orbi, atunci cand isi ridica ochii din calculator, ranjetul.