Manipularea imobiliarelor

Locuinţele vor continua să aibă preţuri mai mari în următorii cinci ani, însă într-un ritm mai scăzut, decît în ultimii doi ani, susţin bancherii.

Locuinţele vor continua să aibă preţuri mai mari în următorii cinci ani, însă într-un ritm mai scăzut, decît în ultimii doi ani, susţin bancherii.

Ei se bazează pe cererea mare, lipsa ofertei şi majorarea salariilor. Totuşi, vor fi cîteva segmente care vor avea de suferit, precum cel al investitorilor, al vînzătorilor de apartamente vechi şi de lux. Adică cele mai dinamice, de pînă acum.

Principalul motiv al creşterii, în continuare, a preţului locuinţelor noi îl reprezintă cererea mare şi oferta bogată, în aparenţă, dar încă scăzută, faţă de nevoi.

De exemplu, în Bucureşti, în prezent, există 43 de proiecte cu peste 200 de apartamente, care vor aduce pe piaţă peste 40.000 de locuinţe. Cererea este estimată la 150.000 de apartamente în Capitală. Se crede că cererea pentru locuinţe devine tot mai solvabilă, astfel că aceasta se va accelera şi va pune tot mai mult presiune pe preţuri. E doar o ipoteză.

Pentru că, în acest moment, nu există, de fapt, un trend. Casele nu se scumpesc şi nici nu se ieftinesc. Ele se contractează mult mai puţin sau deloc, în aşteptarea identificării adevăratului sens al mişcării preţurilor.

Firesc, investitorii din industria de construcţii şi speculatorii imobiliari îşi doresc măcar încă cinci ani de vreme bună pe această piaţă. Cumpărătorii şi bancherii sînt cei care speră în tunete şi fulgere prin bugetele industriei de construcţii. Primii, pentru a putea beneficia de case la preţuri mai acceptabile, cei din urmă, pentru a se relua cererea mare de credite imobiliare, în stagnare acum.

Nu ştiu dacă aţi remarcat în ultima perioadă, dar cele două grupări fac presiuni mediatice pentru a-şi întări poziţiile, pe de o parte, şi pentru a provoca mişcarea în sensul dorit. Se organizează conferinţe de presă, se dau declaraţii, se participă la dezbateri televizate, se orientează şi se manipulează publicul, doar, doar toate aceste trucuri de marketing vor izbîndi.

Adevărul este că developerii ţin la preţ, nu la cel actual doar, ci la cel viitor, adică vor să se situeze pe poziţii de forţă şi să îşi garanteze randamente superioare şi pe viitor, în timp ce cumpărătorii nu mai pot ţine ritmul cu explozia preţurilor în domeniul imobiliar, de anul trecut şi de după ’90, în general.

De aceea, anul 2008 poate fi declarat, fără greşeală, anul tatonărilor şi al urgenţelor. Tatonări pentru ca developerii să cedeze la preţ şi să calculeze unele mai aproape de realitate şi mai în concordanţă cu ceea ce se întîmplă în Uniunea Europeană şi al urgenţelor, pentru că anul acesta s-au făcut achiziţii de locuinţe, birouri, terenuri numai de cine a avut neapărată nevoie, nu doar de dragul investiţiei, ca în anii trecuţi.

Care va fi soluţia sau de unde va veni salvarea? În mod cert, multe dintre tarifele de pe piaţa imobiliară sînt exagerate. Multe dintre dorinţele celor care au de vîndut locuinţe, fie vechi sau noi, nu au nici o legătură cu starea imobilului, poziţia, dotările, finisajele.

Minimum 30% este preţ umflat artificial, prin metode psihologice cunoscute. Dar a afirma că preţul apartamentelor şi vilelor se va înjumătăţi şi a lăsa oamenii să spere că aşa ceva se va întîmpla este ori greşeală, ori rea intenţie din partea cuiva care stă pe margine şi se amuză, în aşteptarea ca una dintre campaniile de manipulare să dea roade. Nicidecum în aşteptarea stabilirii preţului corect, pe principii economice sănătoase.