Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trei ani – ii marturiseste un cunoscut sociolog duduii care ii ia un interviu despre reusita sa in viata – am impletit si am copt covrigi. In primele zile, am urat covrigii, mi-am urat tineretea si soarta si am decis sa plec din tara de indata ce voi pune deoparte niste bani. Solutia sa-i castig era chiar covrigaria. Ma indopam cu placinte si gogosi, cu ce bagam in cuptor si puneam ban peste ban. Sunt
meserii, mi-a zis candva tata, unde-i bine sa intri gata tampit, ca sa nu te tampesti.
Dupa numai doua saptamani, covrigii se impleteau singuri. Nici nu-ti imaginezi ce dexteritati dau la iveala mainile omului cand fac la infinit aceleasi si aceleasi miscari. Mainile isi vad de treaba, iar tu esti liber sa-ti vezi de ale tale. De pilda, sa gandesti la ce-ar putea sa fie viata ta dupa ce n-o sa mai fii covrigar si sa scapi de povara urii, sa nu te mai dispretuiesti.
O dexteritate suprema te face un om liber. Nici la circ nu e altfel. Iti faci numarul, iar daca ai atins perfectiunea, la terminarea lui, nu numai ca nu esti obosit, dar ai acea multumire sufleteasca aparte, care e si odihnitoare. Iti odihnesti mintea, nu conteaza cat de obosit e trupul. La sfarsitul lunii, patronul m-a laudat: Ma, tu te-ai nascut covrigar! Si mi-a marit leafa. Am sa-i parafrazez pe medici si o sa zic: nu exista meserii, exista numai meseriasi. Munceam din greu, vara mai ales era o cazna fara capat, insa truda mi-a dat asa, un gen de indreptatire, la care pana atunci nu avusesem acces: sa ma gandesc la o facultate. Voiam sa plec din tara, sa plec cu o facultate, nu doar cu o experienta de covrigar. Patronul si-a dat seama ca n-o sa ma tina vesnic la gura cuptorului si mi-a facut un program mai scurt, ca sa invat. La cat spor aveam la cuptor, nu putea el sa vanda cat puteam eu sa impletesc si sa coc. La finele primului an de covrigar, eram de acum student la fara frecventa si scoala mergea bine. Eram bun de profesor. Nu profesor de liceu sau la facultate, ci profesor la covrigari. Sa-i invat esentialul, ca omul destept e destept oriunde l-ai pune, iar cu un maximum de desteptaciune dovedesti cand faci sa fie desteapta orice munca. Munca l-a facut pe om, la modul general. La modul particular, omul face munca. Cand ma recomandam 'de profesie covrigar' nu glumeam.
Am plecat, cum spuneam, in lume, dupa trei ani de covrigarit, am facut multe pana sa ma dedic sociologiei, insa, pe masura ce imbatranesc, cei trei ani in care si-n mine s-a copt ceva, ambitii, treziri, intelegeri, sunt din ce in ce mai vii in memorie. Ma visez uneori in fata cuptorului, cu mintea mea de acum, si somnul mi se umple de mandrie. Poate ca si ce sunt eu astazi are importanta, dar nu si un contur precis. Nu stiu care este pozitia mea in bransa. Poate e undeva sus, dar unde anume nu stiu. Ce stiu sigur e ca si azi as mai putea fi cel mai bun impletitor de covrigi din Romania. Dragostea si ura dintai nu se uita.
Citește pe Antena3.ro
