Minciuna, singurul antrenament nerefuzat în fotbal

Pauza de sarma si vesela paranghelie a intersectiei de caledar s-a cam dus dracului. Dulcea amagire ne abandoneaza sever in haltele tristelor repetitii la care ne inhama viata de zi cu zi. Fotbalul, n-are incotro, se reuneste si el, mai agale sau mai zorit, in obisnuintele antrenamentelor de sezon.

Grabitii au dat deja cu mahmureala de pamant. Stelistii si dinamovistii au furat pri­mii startul. Mai pe la munte sau mai pe la ses ei si-au cam despletit cearcanele. Dar harniceala stelistilor si a dinamovistilor nu poate fi categorista ca monopol exemplar. Trebuie sa privim nuantat viata. Pentru ca, iata, surprinderea ne este fortata la acest inceput de an si de rapidistul Rui Duarte. Cel care, desi declara ca vacanta a fost prea putina, a scurtat totusi intarzierile cu care, in mod obisnuit, se prezenta la reunirea lotului. Iar generozitatea la efort de care rapidistul da dovada in 2012 nu se rezuma doar la chestiuni de program si punctualitate. Rui Duarte se si angajeaza exemplar. El a declarat ritos ca se afla la Bucuresti pentru a ajuta Rapidul sa castige cupa si campionatul. Doar atat! Pentru restul de glorie nu au decat sa se bata, dupa cum le-o fi putirinta, ceilalti micuti ai campionatului.

Asezarea programatica a lui Duarte nu era de lepadat. Promisiunile sale, altfel reconfortante pentru giulesteni, s-au consumat insa prea repede. Invitatia lui Razvan Lucescu la primul antrenament de la Pro Rapid a fost tratata cu regret. Fotbalistii au refuzat uniformele de serviciu. Capitanul lor, Marcos Antonio, a motivat gestul, vorbindu-i lui Razvan Lucescu despre restantele financiare pe care clubul le inre­gistreaza fata de jucatori. Razvan Lucescu a vorbit, la randu-i, cu George Copos. Iar Copos s-a prezentat la Pro Rapid si cercul a fost inchis prin dialogul patron-jucatori.

Din nou promisiuni, din nou consum de ingaduinta, din nou o pace relativa. La cel de-al doilea antrenament al zilei refuzul a fost trecut in rezerva si lucrurile au intrat in asezarea lor aproape fireasca.

Dificultatile financiare sunt de inteles. Au justificare in aceasta situatie de criza generala pe care o traversam. Rapidul nu este singura echipa care se confrunta cu astfel de probleme. Zvon de revolta se insi­nua si dinspre Vaslui. Acolo unde se vorbea ca fotbalistii lui Hizo ar cam refuza plecarea in cantonament din aceleasi motive. Restante financiare. De fapt nu cred ca este vreo echipa din prima liga la care jucatorii sa-si fi primit drepturile banesti la zi. Si, dupa cum spuneam, situatia este de inteles.

Dar tocmai aceasta disponibilitatea la intelegere ne face sa ne intrebam de ce mai sunt personaje care, in discursurile lor, apeleaza totusi la minciuna. Si apeleaza la minciuna cu o seninatate maxima. Chiar domnul George Copos declara, cu doar cateva zile inainte de incidentul de la Pro Rapid, ca domnia sa nu are nici un fel de restante fata de jucatori. Asemeni lui George Copos, si alti conducatori, conducatori ai cluburilor de prima mana, practica minciuna cu dezinvoltura. Iar antrenamentul in min­ciuna creeaza obisnuinte, creeaza dependenta. De minciuna devine dependenta, la un moment dat, chiar competitia in sine. Iar minciunile competitiei sunt reclamate vehement tocmai de mincinosi. Acesta este singurul antrenament din fotbalul nostru pe care nimeni nu-l refuza.