Miniotul tace, dar nu pune lacăt pe prostie

Tăcere. De la o vreme politrucul din fruntea FRF nu a mai persecutat audiența prin obișnuitele-i emanații rășinoase. Dar să nu credeți cumva că miniotul a pus lacăt pe prostie ca urmare a vreunei licăriri de înțelepciune. Nu. Noaptea minții (și mă refer doar la capacitatea de a conduce fotbalul) continuă. Constipația orală a bălălăului băsist este doar una forțată de împrejurări. Omul a promis prea multe în campania sa furibundă și, la un moment dat, vrei nu vrei, trebuie să mai și onorezi respectivele promisiuni. Sigur, nu este vorba nicicum despre promisiunile de mai bine. Acelea, mincinoase fiind, au fost deja îngropate în uitare. Promisiunile care obligă sunt cele prin care miniotul și-a făcut rost de gașca de susținători. Lăcomia atârnătorilor din dotarea zburleanului nu iartă. Iar, pe lângă aceștia, au mai apărut și alții, de aceeași teapă, adică practicanții veroși ai șantajului. Și de șantaj e loc cât cuprinde. Mult loc. Fiindcă bălălăul băsist e șubred rău în existența sa rezultată din parvenire.

Miniotul tace. Tace și face. Și face rău. Face foarte rău. Copita de măgar pe el care a repezit-o înspre niște oameni care au trăit cu adevărat fotbalul, înspre niște oameni care au blazonat fotbalul nostru cu succese aproape irepetabile, este de neiertat. Mă întreb cât de multă prostie trebuie să consumi pentru a ajunge la concluzia că, în fotbal, Belodedici poate fi înlocuit cu niște politruci nimicnici. Când vorbim despre fotbal, a-l compara pe Belodedici cu Vișan sau Bădescu este echivalent cu a comapara floarea paștelui cu bășina porcului. Iar a da în Belodedici mizând pe faptul că acesta, fiind un om extrem de delicat, nu-ți va da replică mi se pare un gest de înaltă jegoșenie umană. De aceea mă bucur că mai există pe-acolo, în aceeași situație, și Didi Prodan. Fiindcă bombeul lui Tătuca Prodan nu-i va ierta pe impostori.

Miniotul tace. Tace și face. Și face rău. Face foarte rău împrumutând metoda stenogramelor de la departamentul corupției naționale. El nu mai vorbește. Dar îi pune la treabă pe sifonarii recompensați prin simbrii ferefiste. Aceștia au scurs în presă o listă de premieri post-preliminarii ale FRF. Băieții scurgerilor necontrolate, proști sau mincinoși, se mirau că pe lista de premieri nu figurau și fotbaliști sau antrenori. Pentru proști trebuie explicat că premierile respective vizau o performanță administrativă și nu una sportivă. Care, de fapt, nu a existat. Pentru mincinoși nu este necesară nicio explicație. Lor nu le poți recomanda decât să mănânce și altceva mai puțin mirositor.

Spuneam că miniotul e la strânsoare și că în astfel de cazuri nu prea are cum să facă față șantajului. Practicat atât de revigorații conjuncturali, precum Marian Iancu, cât și de carieriștii transpartinici. Iar dacă ne gândim că cedarea în fața șantajului este egală cu înrobirea fotbalului ajungem la concluzia că imnul lui Burleanu nu poate fi decât unul singur: Foaie verde de dudău, o s-o ducem și mai... bine.