Mircea Geoană i-a adus lui Traian Băsescu voturile moldovenilor

Graţie Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului PSD-PD-L aproape trei milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova vor putea vota la prezidenţialele din România

Aşa-zisa Ordonanţă de urgenţă privind simplicarea procedurilor de dobândire a cetăţeniei de către moldoveni, în realitate o mită electorală dată de Traian Băsescu, a fost adoptată de guvernul PD-L-PSD-PC, devenit o simplă marionetă prezi­den­ţi­a­lă. Ordonanţa de Urgenţă presupune o urgenţă ce nu poate fi rezolvată printr-o lege. Se justifica Ordonanţa de Urgenţă în cazul cetăţeniei române? Nici vorbă.

Întâmplările de la Chişinău n-au nici o legătură cu dobândirea cetăţeniei ro­mâ­ne. Partidul lui Vladimir Voronin a intrat în conflict cu Opoziţia în chestiunea co­rec­titudinii alegerilor. Nu e vorba, aşadar, de o decizie a Puterii de la Chişinău de a nu mai lăsa cetăţenii moldoveni să mear­gă la lucru în Uniunea Europeană. Cea care a blocat accesul moldovenilor la că­lă­toriile în Occident a fost Uniunea Europeană. Admiţând că Opoziţia ar fi câş­ti­gat alegerile, nu vedem cum ar fi impus ea Uniunii Europene libera circulaţie a cetăţenilor moldoveni în spaţiul comunitar. Ordonanţa de Urgenţă a fost comandată de Traian Băsescu în Mesajul pri­vind relaţia dintre România şi Republica Moldova. De ce?

Foarte simplu.
Pentru că Traian Băsescu l-a gândit ca un mijloc de a-şi face o spectaculoasă campanie electorală în rândul celor care, beneficiind de cetăţenie română prin Ordonanţa de urgenţă, îl vor vota la prezidenţiale din acest an. Mesajul adresat Parlamentului ar fi trebuit să plece de la câteva premise:

1) Potrivit dreptului internaţional, Re­pu­blica Moldova e un stat independent.
Ceea ce se întâmplă într-un stat independent ţine în exclusivitate de autorităţile respectivului Stat.
Desigur, despre această realitate se pot pronunţa în voie jurnalişti, membrii so­cietăţii civile, politicienii din Opoziţie.
Şeful statului, primul ministru, minis­trul de externe, ba chiar şi liderii forma­ţi­u­nilor de guvernământ nu se pot pro­nun­­ţa fără a risca interpretarea de ames­tec în treburile interne ale Statului res­pec­tiv.

2) Din punct de vedere istoric, Republica Moldova constituie un subiect de litigiu cu ţara noastră.
Ceva asemănător, dacă nu chiar identic, cu Ardealul în raport cu Ungaria sau Dobrogea în raport cu Bulgaria.
Regula acceptată de statele europene e cea de a evita la nivel înalt posibilitatea interpretării unor fapte şi declaraţii ca menite a pune în discuţie graniţele postbelice.
E, de altfel, o regulă pe care s-a bazat România atât în reacţia faţă de iredentismul maghiar, cât şi faţă de secesionismul transnistrean.

3) Actualul context internaţional nu e deloc favorabil unei încordări a relaţiilor cu Moscova.
Campania electorală a lui Obama a avut drept una dintre temele fundamentale schimbarea majoră în politica americană faţă de Rusia, de China ca putere regională.
Îndeplinirea acestui angajament electoral a cerut şi cere preşedintelui american o maximă prudenţă faţă de Moscova.
Orice fapt menit a înrăutăţi sau înghe­ţa relaţia cu Moscova ar fi grav pentru noua administraţie de la Casa Albă.
Actuala conducere de la Chişinău are în spate Rusia. Nu întâmplător, Moscova a preluat acuzaţiile aduse de Vladimir Voronin României de amestec în treburile interne ale Republicii Moldova.

În aceste condiţii, Mesajul preşedintelui României ar fi trebuit să se limiteze strict la actele şi declaraţiile conducerii de la Chişinău privind România: expulzarea ambasadorului, introducerea vizelor, acuzaţiile de implicare a Bucureştilor în bătălia politică internă, hăituirea jurnaliştilor din România veniţi la faţa locului.

Situaţia internă din Republica Moldova putea fi abordată în Mesajul prezidenţial doar dintr-o singură perspectivă, cea a instabilităţii dintr-o ţară vecină cu ţara noastră şi, eventual, a abuzurilor comise faţă de cetăţenii români.

Mesajul lui Traian Băsescu s-a constituit însă într-un grav amestec în treburile interne ale Republicii Moldova. Şeful sta­tului român a preluat toate acuzele aduse puterii de la Chişinău de către partidele de Opoziţie din Republica Moldova: falsificarea alegerilor, devastarea Parlamentului şi Preşedinţiei, ca fiind opera autorităţilor, caracterul dictatorial al regimului, abuzurile Poliţiei şi Justiţiei.

Deşi, aşa cum am mai scris, în absenţa confirmării de către surse independente nu ne putem pronunţa asupra unor acuzaţii aduse de cele trei partide de Opoziţie, de o parte a presei şi a societăţii civile de peste Prut să admitem că aşa e.

Din punct de vedere al dreptului internaţional, aceste acuzaţii nu pot fi preluate de şeful statului român într-un document de importanţa Mesajului adresat Parlamentului.
Pentru că, la fel de bine, Vladimir Voronin ar prelua acuzaţiile aduse de partidele şi presa de Opoziţie din România că Traian Băsescu a comis un grav abuz, ordonând Parchetului şi Poliţiei arestările din ultimul timp.

Ca să nu mai vorbim că, în virtutea acestei logici, acuzaţiile aduse de Opoziţie şi presă comportamentului dictatorial al lui Traian Băsescu ar putea să constituie conţinutul unui Mesaj adresat de Dimitri Medvedev Dumei de Stat sau de preşedintele Ungariei Parlamentului maghiar.

E limpede că Mesajul lui Traian Băsescu n-a fost unul al preşedintelui României, ci al liderului Opoziţiei de la Chişinău.
Prin aceasta, Traian Băsescu s-a adresat electoratului său din Republica Moldova.
Un electorat de aproape trei milioane, care-i va da votul la prezidenţialele din iarnă.
Graţie Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului PSD-PD-L aproape trei mi­lioane de cetăţeni ai Republicii Moldova vor putea vota la prezidenţialele din România.

Şi astfel, cu un ministru de Externe PSD-ist, cu un guvern din care fac parte miniştrii săi, Mircea Geoană şi-a semnat înfrângerea la prezidenţiale.