x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Moartea prietenului meu, poporul român

Moartea prietenului meu, poporul român

de Lucian Avramescu    |    12 Iul 2012   •   14:34

Trei zile a batut clopotul bisericii de sus, de langa vechea scoala. A batut a mort. Sunetul s-a risipit ca de obicei lung, taraganat, cu spatii nesfarsite intre doua clopotiri de-ai zice c-a adormit clopotarul sau intre doua smucituri de funie a dat o fuga la birtul de peste drum sa-si ia tigari. M-a vizitat profesorul cu care mai schimb o vorba. Cine-a murit? – intreb. Saptamana trecuta a murit la Sangeru un coleg din scoala primara, Marcel. Era un copil cu o agresivitate iesita din normal. Cand se batea cu alt pusti nu se oprea pana nu-l umplea de sange si-l lasa lat la pamant. In pamant s-a dus si el. Dascalul care le stie pe toate din sat nu stie cine-a murit acum. Profesorul de inimi Eduard Apetrei, pe care l-am vizitat in urma cu o saptamana, la Fundeni, pentru, cum zice domnia sa, un control de rutina, imi spune ca urgentele lor au primit in acea noapte 14 cazuri de infarct. Ce varste aveau, intreb eu sa ma aflu in treaba. Cel mai tanar are 20 de ani. Inteleg, din acest are si nu avea, ca baiatul a scapat cu zile. Clopotul se aude rar iar eu taifasuiesc cu dascalul la Sangeru. Prin geam se vad pietrele pe care le-am adunat ani si ani pentru muzeul pe care l-am daruit satului in care m-am nascut si care se vrea o dovada ca romanii au si o civilizatie a pietrei, nu doar a lemnului.

Mi-am intalnit doi elevi, zice dascalul. Unul e inca student. Celalalt s-a angajat la o firma de calculatoare. E o bucurie, zic, sa-ti intalnesti copii pe care i-ai modelat intr-un fel. Prietenul meu clatina amarat din cap. Asteapta 29 iulie sa-l voteze pe Basescu. Am crezut, zice, ca nu inteleg bine. Sunteti pedelisti? Nu, dar nu putem fi cu nenorocitii de Ponta si Antonescu. Au furat tara, au dat lovitura de stat, ne-au scos din Uniunea Europeana. Am incercat sa redevin ce-am fost, dascal, sa le explic ce se petrece cu noi, cum ne prosteste din nou Basescu, cum a furat tara si a indatorat-o. Cum el a batjocorit democratia, cum din cauza lui am ajuns de rasul lumii, cum ii intorc dosul toti pe unde se duce. Nimic. Am plecat cu senzatia dureroasa ca am intalnit un perete, ca m-am izbit cu capul de el. Da, fostii mei elevi erau un perete urat, amorf, igrasios, tamp. Sunt si pereti tampi. Mi-au adus ca ultim argument ca Ponta n-a pus ghilimele la 40 de pagini furate. Erau ingroziti de un posibil plagiat. In doua zile, Pinalti, le-am zis eu, a realizat un profit de 50 de milioane de euro din curentul produs de hidrocentrale. E unul din oamenii lui Basescu. Stiti cat a furat si a mintit Basescu, cel care uzurpa cuvantul 'cinstit' pe care-l utilizeaza acum abundent? Vorbeam degeaba, vorbeam unor morti.

Prietenul meu a plecat. Se tine tantos dar acum parea indoit nu de umeri, ci de ceva care surpa launtrul fiintei lui. A coborat treptele si l-am vazut departandu-se, luand distanta nu doar de mine, ci de el chiar, de noi toti la un loc. Am vrut sa-l strig si sa-l mai intreb o data daca a aflat cine a murit la noi in sat de nu se mai opreste clopotul. Nu l-am mai strigat fiind convins ca-mi va raspunde ceea ce mi-am raspuns si eu – poporul roman.

×