x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Modalităţi de înţelegere a generaţiei tinere!

0
Autor: Vasile Seicaru 24 Aug 2008 - 00:00
Modalităţi de înţelegere a generaţiei tinere!


Apropierea de anumite genuri de muzică (blues, jazz, folk, rock) presupune şi o anume "formare" anterioară, dar formarea asta nu e nici obligatorie, nici nu apare nicăieri ca un ghid de care ai putea ţine cont sau pe care l-ai putea lua la studiat!



Apropierea de anumite genuri de muzică (blues, jazz, folk, rock) presupune şi o anume "formare" anterioară, dar formarea asta nu e nici obligatorie, nici nu apare nicăieri ca un ghid de care ai putea ţine cont sau pe care l-ai putea lua la studiat!


Poate că nu poţi înţelege despre ce e vorba într-un cîntec folk dacă nu ai fi citit vreo poezie (vezi, mai multe) în tinereţea ta sau dacă nu ai fi încercat atunci, la vîrsta fragedă pe care o aveai, măcar să te fi apropiat de ea. Eu spun poezie, dar nu numai despre asta e vorba aici, ci despre apropierea de cărţi, de bibliotecă (unii dintre cei foarte tineri nici nu ştiu că mai există aşa ceva)... să fie oare drumul la discotecă mai scurt decît cel care duce la bibliotecă? Poate că pentru unii aşa este, dar eu voi vorbi în continuare cu cei pentru care lectura înseamnă intrarea într-o lume în care te simţi bine, care face bine sufletului tău.
Pe la 20 şi ceva de ani, generaţia din care fac şi eu parte se regăsea uşor între filele vreunei cărţi fie cînd erau acasă, fie cum eram noi, veşnic pe drum (şi mă refer aici la generaţia Cenaclul Flacăra)... cînd aproape fiecare aveam printre bagaje şi cărţi de citit... eu ştiu că cititul n-a făcut rău niciodată nimănui, ba, din contră, l-a ajutat pe cel care şi-a umplut timpul liber cu cititul în aflarea unor răspunsuri la întrebări pe care uneori nu le puteai pătrunde sau desluşi.


O să vă spun cam ce făceam noi în turneele lungi cu Cenaclul, cînd, după fiecare întîmplare, o parte dintre noi ne adunam în camera lui Adrian Păunescu şi-l ascultam recitînd din poezia "nepublicabilă" sau cînd ne vorbea despre adevărata istorie a României, într-o perioadă în care, oricît am fi vrut, nu am fi putut afla unele amănunte decît dacă le-am fi căutat şi dacă ne-ar fi interesat, bineînţeles! Să nu uităm că noi aveam 25 de ani şi eram toţi absolvenţi de facultate, iar unii dintre noi chiar aveam nevoie să aflăm... Şi lîngă poet, numai timp şi rezistenţă să fi avut, că de aflat aflai multe, numai să fi întrebat, numai să fi fost atent, numai să te fi interesat... şi nu de puţine ori rămîneam pe gînduri fascinaţi de ce auzeam... numai că mulţi dintre noi uitam zilele acelea, de parcă ele n-ar fi făcut parte din viaţa noastră, crezînd că dacă nu am fi trecut pe acolo, am fi fost oricum descoperiţi ca artişti de altcineva, am fi reuşit şi fără să fi făcut parte din povestea aceea! Zile de adus aminte, că ai făcut parte din ea, nu?... ba, mai mult, ai fost chiar personaj... principal sau secundar, nu prea are mare importanţă!
În autocarul care ne ducea către altă scenă, către alt spectacol, fiecare dintre noi avea cîte o carte şi citea... proză, poezie... Esenin, Puşchin, Ion Alexandru, Sorescu, Păunescu, Ion Gheorghe, Bacovia, Nichita, Paler, Dostoievski, Ionel Teodoreanu... citeam, ne împrumutam cărţile, şi cărţile umblau din mînă în mînă, doar visurile noastre mai prindeau aripi în minţile noastre de copii. Uneori găseam! Găseam poezii care deveneau cîntece, cîntece care deveneau muzică, muzica devenită mai apoi hrană spirituală pentru semenii noştri care primeau, li se potrivea muzica asta, făcea parte pe atunci din viaţa noastră!


...Şi uite-aşa te trezeai cum cauţi din ce în ce mai des cartea, cum începi să înţelegi rostul şi plăcerea lecturii... parcă cineva îţi dădea accept la aflarea tainei, taina care te punea pe tine cititorul în situaţia de nu te mai putea opri. Singur mai apoi te trezeai cum poţi citi printre rînduri, cum parcă personajele din cărţi devin vii în mintea ta, cum cîntecele îţi vin atît de aproape...
Eu ţi-am spus aici de cum făceam noi, tinerii acelor vremi, cînd mare lucru nu aflam de la televizor sau de la radio, cînd la şcoală aflam doar ce ni se dădea, cînd de cele mai multe ori calea către adevăr trebuia s-o afli singur, şi dac-o aflai, mai bine o ţineai pentru tine. Poate că te-ai regăsit şi tu în cele spuse de mine, iar dacă nu, măcar te-am făcut să te întorci şi să priveşti retrospectiv... dar desigur că nu trebuie să trăim în trecut, nu trebuie să luam nimic din ce-a fost bun, nu trebuie nici măcar să recunoaştem că ne-a plăcut să trăim cu cartea lîngă noi, că viaţa nu-i decît ce e de azi încolo şi că mai mult ca sigur imaginea ta făcută de televizor şi de presă e mai bună decît cea pe care o ai de fapt! Ca şi cînd dincolo de vanităţi, orgolii şi ambiţii n-ar fi Dumnezeu!
Citeşte mai multe despre:   cutia cu romantism

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de