x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Naţionala a jucat atît de prost încît oricînd se poate mai bine

Naţionala a jucat atît de prost încît oricînd se poate mai bine

de Dan Dumitrescu    |    08 Sep 2008   •   00:00

PUNCTUL PE EI
Naţionala a dat cu mămăliga-n geam. Înfrîngerea totală şi indiscutabilă pe care a suferit-o în meciul de la Cluj îmbogăţeşte palmaresul accidentelor ruşinoase intrate în istoria primei reprezentative. Dar parcă niciodată pînă acum un astfel de eşec nu s-a înscris atît de armonios în tabloul de promoţie al fotbalului românesc. Rezultatul meciului România – Lituania reprezintă bomboana perfectă pe tortul bălegăros asiduu frămîntat de cofetarii mizeriei metastazice.



PUNCTUL PE EI
Naţionala a dat cu mămăliga-n geam. Înfrîngerea totală şi indiscutabilă pe care a suferit-o în meciul de la Cluj îmbogăţeşte palmaresul accidentelor ruşinoase intrate în istoria primei reprezentative. Dar parcă niciodată pînă acum un astfel de eşec nu s-a înscris atît de armonios în tabloul de promoţie al fotbalului românesc. Rezultatul meciului România – Lituania reprezintă bomboana perfectă pe tortul bălegăros asiduu frămîntat de cofetarii mizeriei metastazice.

Valoarea adversarului, valoarea surprinzătoare a adversarului nu poate fi invocată ca circumstanţă atenuantă. Să fim serioşi! Lituanienii sînt doar nişte băieţi ambiţioşi şi hărnicuţi, care n-au trecut însă prin procesul de rafinare al fotbalului de top. Ei au, în schimb, avantajul consistent al faptului că vin dintr-o altă civilizaţie, o civilizaţie din care au avut posibilitatea să înveţe fără profesor că respectul faţă de sine precede respectul faţă de adversar. Aşa se explică avertizarea lui Cesnauskis pentru un henţ voluntar pe care l-a comis însă la sacrificiu, avînd cutezanţa de a băga mîna în crampoanele adversarului. Aşa se explică reuşitele de excepţie ale lui Stankievicius şi Mikoliunas. Dacă nu ar fi avut o bărbătească încredere în şansa lor, marcatorii primelor două goluri nu şi-ar fi luat responsabilitatea unor execuţii atît de îndrăzneţe. Iar Kalonas a punctat pentru 0-3 doar graţie faptului că la final de meci el mai făcea încă gimnastică de înviorare pe lîngă un Tamaş aflat într-o toropitoare aţipeală.

Lituanienii au obţinut o victorie adevărată la Cluj. Adevăr trist pentru români. Dar la fel de adevărat şi la fel de trist este şi faptul că trupeţii de conjunctură folosiţi de Piţurcă au exersat un fel de masochism de toată jena. Vă propun o comparaţie edificatoare. Dinara Safina a făcut în semifinala de la US Open 27 de greşeli neforţate într-un set de 9 ghemuri. Enorm! Recordul Safinei a fost bătut prin numărul greşelilor neforţate ale fotbaliştilor români în meciul de la Cluj. Fatal! După o astfel de evoluţie cred că ar fi cazul să reevaluăm rezultatele obţinute la turneul final al CE, să abandonăm abordarea fudulă şi să interpretăm realist observaţiile lui Victor Piţurcă.

Parcursul calificărilor la CM 2010 este lung. Privind strict problemele cu care se confruntă echipa naţională nu cred că ele sînt de nerezolvat în perspectiva unei reuşite finale. Am jucat atît de prost încît oricînd se poate mai bine. Nu-mi creează aşadar frisoane adversarii din terenul de joc. Distrugătoare mi se pare, mai degrabă, atmosfera creată în jurul naţionalei de grohăitorii fotbalului românesc. Sînt indivizi care ar sacrifica oricînd interesele echipei naţionale pe altarul meschinăriei care-i caracterizează. Exemplară în acest sens este cîrdăşia dintre Marian Iancu şi Dumitru Dragomir, cîrdăşie transpusă într-un spectacol de cocină. Dar, deocamdată, în aşteptarea meciurilor cu Feroe şi Ţara Galilor, dăm pas afacerilor interne. Vom reveni la reluarea campionatului.

×
Subiecte în articol: editorial