Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nicolae Dică s-a repatriat. Ştirea despre transferul său la CFR Cluj ţopăie extrem de vioi în contextul amorţirii care caracterizează fotbalul nostru cel crizat. Aşa se face că o înţelegere care are ceva din specificul de lucru al caselor de ajutor reciproc ne este prezentată ca fiind mare lovitură la bursa transferurilor. Umflarea senzaţionalului cu aer fals nu dăunează grav sănătăţii. Pare inofensivă în sine. Dincolo de aparenţe, dincolo de spectacolul cu surle şi trâmbiţe se insinuează însă amărăciunea unor nereuşite. Între transferul lui Nicolae Dică de la Piteşti la Steaua şi cel realizat acum apare aceeaşi diferenţă care separă frumoasele promisiuni de eşec. Pentru că revenirea lui Dică în fotbalul românesc nu reprezintă decât o recunoaştere a eşecurilor pe care piteşteanul le-a marcat la Catania şi Iraklis. Iar aceste eşecuri devin şi mai apăsătoare dacă avem în vedere faptul că cele două cluburi păstrează totuşi o distanţă cuviincioasă faţă de elita fotbalului european.
CFR-ul este alături de Dică în această suferinţă. Echipa care a terminat turul campionatului pe primul loc, echipa care promite în retur eventul, echipa care lustruia în trecut aproape exclusiv transferuri cosmopolite apelează acum la retururi cel puţin riscante. Nici importurile nu mai au la Cluj detenta de altădată. Mandorlini acceptă experimentul de a-i aduce în prim-plan pe Kasali Yinka Casal şi Patrik Kanyuka, fotbalişti care la 22 de ani mai făceau încă haltă prin campionatele de liga a 4-a din Anglia. Poate că băieţii ăştia au calităţi, poate că nu s-au afirmat până acum numai pentru că au plătit tribut neşansei. Dar mă încearcă şi teama că nu vor fi ei forţaţi la o ascensiune valorică pentru a face faţă pretenţiilor de la CFR. Poate fi mai aproape de adevăr faptul că fotbalul nostru coboară spre nivelul clasei a patra din fotbalul englezesc.
Semnele de îngrijorare cu care ne petrecem iarna nu vin doar dinspre Cluj. Am acordat partea leului echipei de pe primul loc al clasamentului. Ceea ce nu înseamnă că făloasele care fac concurenţă CFR-ului s-ar mişca ceva mai bine. Derapează şi ele într-un mare fel.
Plecarea lui Dan Petrescu loveşte în pretenţiile Unirii Urziceni de a-şi păstra statutul de revelaţie. Mihai Stoica declara că argumentul prin care Ronny Levy, înlocuitorul lui Dan, a fost convins să accepte postul de antrenor ar fi fost "profesionismul etalat de Unirea în ultimele două sezoane". Managerul Unirii vrea să ne convingă prin această declaraţie că Ronny s-ar fi lăsat greu, că s-ar fi cheltuit mari eforturi şi multă dibăcie pentru a-l convinge pe israelian să accepte o echipă din România. Îngăduitori fiind, am vrea să intrăm în joc. Să-i protejăm până una-alta măreţia lui Ronny Levy. Dar prea sună a scuză cu premeditare promisiunea unui loc cinci în campionat. Şi asta după ce tot Ronny declarase că dubla cu Liverpool nu constituie obiectivul său numărul unu, că prioritatea o constituie campionatul. Dacă la aceste precauţii mai adăugăm anunţata renunţare la împrumuturi, adică la Varga şi la Bălan, nici Unirea nu pare să iasă prea bine din iarnă.
