Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
An Nou, preşedinte nou. În contrast cu cel vechi. Un german în locul unui cuman, parcă, după zicerea unora deunăzi. Taciturn şi timid, greoi. Alălalt, dinaintea lui, era guraliv şi şoltic, vioi. Ne-a obosit peste măsură, ne-a învrăjbit şi ne-a uscat sufletele. A transformat ţara într-o sală de judecată şi nu cred să existe pe lume popor care să cunoască mai bine procedurile judiciar-penale ca românii. Copiilor neastâmpăraţi, cărora le-a sărit somnul, li se spune să închidă ochii că altfel vin mascaţii. În zece ani a scos din noi tot ce era mai urât, tone de mizerie şi fiere, stricăciunea unui neam niciodată maturizat. Măcar de s-ar fi oprit la atât, dar nu, a mai şi speculat ca nimeni altcineva aplecarea valahului spre flecăreală şi trădare, lichelismul lui dintotdeauna. Aşa am ajuns ca turnătoria penală şi politică să fie valoarea fundamentală a societăţii multilateral globalizate. Plecatul locatar al Cotrocenilor ne-a lăsat sângerând, un pacient deschis pentru operaţie. Într-un spital în care nu există anestezic şi tifon, leucoplast şi aspirină. Iar fără peşcheşul strecurat în buzunarul portarului nici n-apuci să intri la camera de gardă, într-atât suntem de bolnavi. Medicii au fost înlocuiţi cu magistraţi, iar citostaticele, cu cătuşele, cancerul nu mai putea fi stăvilit altcumva. Construim închisori, iar nu şcoli, mall-uri, nu grădiniţe, cluburi de noapte, nu fabrici.... O colonie penitenciară, cu cămătari internaţionali pe post de gardieni, astfel arată mahalaua România la capătul deceniului siluit de Traian Băsescu.
Şantierul e vast şi chiar aveam nevoie de-un neamţ să ne deretice încăperile insalubre. Trebuie să ne suflecăm mânecile şi să trecem la treabă, nu mai e timp de pierdut, suntem codaşii Europei ! Klaus Iohannis nu-i nici simpatic şi nici gureş ca predecesorul său, şmecherul cartierului, dar vădeşte un bun simţ care dă încredere. Are un zâmbet care ne poate vindeca rănile, aşa stângaci şi rigid, inabordabil. Şi mai ştiu că nu-l vom auzi vreodată înjurând ca un birjar, cu vorbe împleticite, abia ieşit din cârciumă. Decenţa în purtare şi cumpătarea în limbaj ale sibianului sunt semnele unei regenerări la care nădăjduim atât. Altminteri, nu mi-l închipui citind dosare penale şi băgându-şi nasul în cearceafurile Justiţiei, ca o ţaţă cu arţag. După un ins indecent, unul decent pare un dar nesperat şi, de aceea, privesc cu oareşce speranţă la anul în care am păşit deja. Dumnezeu să ne ajute !
Citește pe Antena3.ro
