Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inţelegănd importanţa democraţiei representative, romănii refuză democraţia directă, tipică regimurilor autoritariste. Oricăt ar părea de ciudat, slaba prezenţă la referendumul din 25 mai 2007 e o victorie a democraţiei, a europenismului!
Duminică seara, după referendum, Traian Băsescu a apărut pe posturile tv pentru a declara drept un succes consultarea populară. Politicienii au marele talent de a spune altceva decăt găndesc. Nu ştim aşadar dacă Traian Băsescu găndeşte că referendumul a fost un succes. S-ar putea ca lucrurile să stea aşa. In aceste condiţii, domnia sa e pierdut ca om politic. Aşa cum Nicolae Ceauşescu a fost pierdut in clipa in care a inceput să creadă că eşecurile sunt succese şi sub puterea drogului administrat de lăudători. Dacă, dimpotrivă, a fost vorba doar despre o declaraţie electorală, domnia sa mai are şanse de a supravieţui politic. Pentru că un politician trebuie să poată să tragă invăţăminte nu atăt din succese, căt mai ales din eşecuri. Referendumul la nivel naţional e un instrument ţinănd de democraţia directă, regimul preferat al dictatorilor sau al preşedinţilor cu veleităţi dictatoriale. In lumea civilizată, preşedinţii caută să-şi atingă obiectivele conlucrănd cu partidele, cu Parlamentul, cu guvernul, şi nu apelănd la consultarea poporului prin referendum.
In cazul lui Traian Băsescu, acest instrument a căpătat conotaţii paranoice. Nu de azi, de ieri, domnia sa a ameninţat clasa politică, parlamentul, guvernul, presa cu arma referendumului. De la inceputul mandatului, Traian Băsescu a lansat sintagma: Intoarcerea la popor". Intoarcerea la popor, realizată prin intermediul referendumului, dar şi a aşa-ziselor intălniri cu Poporul in Piaţa Universităţii - a fost folosită ca o contrapunere la Parlament şi la clasa politică. Invocănd o legătură mitică a sa cu Poporul, Traian Băsescu a lăsat impresia că e suficient să facă apel la Popor, pentru ca acesta să dea fuga la refendum in semn de aprobare a tezelor sale. Un om lucid şi-ar fi dat seama că Poporul e mai mult o iluzie decăt o realitate. Dacă nu şi-ar fi dat seama, Traian Băsescu ar fi aflat asta din istorie. Toţi cei care au invocat Poporul iubitor - de la Carol al II-lea pănă la Nicolae Ceauşescu - au sfărşit inlăturaţi sau executaţi de clasa politică, fără ca Poporul să mişte un deget.
Prima dovadă că Poporul e o iluzie a primit-o Traian Băsescu la referendumul din 19 mai 2007. Deşi ii era pusă in joc funcţia, Poporul n-a catadicsit să-l apere nici măcar in proporţie de 50%. Un om lucid ar fi dat deoparte argumentele aplaudacilor din presă şi din politică şi ar fi tras o concluzie benefică, poate, pentru el: de a renunţa la referendum pentru a-şi indeplini ţelurile politice. Traian Băsescu n-a invăţat nimic din lecţia primului refendum. Semn grav, extrem de grav pentru pierderea lucidităţii pe care, trebuie s-o recunoaştem, a avut-o inainte de a ajunge preşedinte. O luciditate datorată şi faptului că aproape toţi jurnaliştii il criticau. Acum, cănd aproape toţi il laudă, e normal să-şi piardă luciditatea. Deşi avea experienţa tristă a referendumului din 19 mai 2007, deşi la consultarea din Piaţa Universităţii s-au străns cu greu 1.000 de persoane, deşi Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea pentru votul uninominal, Traian Băsescu a convocat referendumul. Nu de dragul votului majoritar uninominal in două tururi, ci de dragul de a contrapune clasei politice Poporul. Să fim limpezi.
In campania pentru referendum, Traian Băsescu n-a vorbit atăt despre votul uninominal, căt despre clasa politică din Romănia. In acceptul tembel al multor analişti şi moderatori tv, domnia sa a dus o campanie virulentă, cu vădite note dictatoriale, impotriva clasei politice. La 25 noiembrie 2007, Poporul a fost chemat de Traian Băsescu nu să voteze o formulă de uninominal, ci să dea una peste bot clasei politice, dar mai ales principalei instituţii democratice a Romăniei de azi: Parlamentul. Poporul insă n-a catadicsit să răspundă apelului lui Traian Băsescu. Şi cănd spunem aceasta ne referim nu la invalidarea referendumului prin prezenţa sub 50%, ci la căteva fapte semnificative:
1) Diferenţa dintre prezenţa la europarlamentare şi prezenţa la referendum, zdrobitoare dovadă că o parte din electoratul care s-a prezentat la vot a ascultat de indicaţiile partidelor.
2) Diferenţa de prezenţă dintre urban şi rural in defavoarea urbanului, zdrobitoare dovadă că mulţi au venit la referendum, pentru că au venit in primul rănd la europarlamentare.
3) Uluitor de slaba prezenţă a bucureştenilor, timişorenilor, altfel spus, a celor care alcătuiesc partea cea mai educată politic a electoratului.
Dincolo de pierderea fiefului electoral al lui Traian Băsescu, slaba prezenţă a bucureştenilor şi timişorenilor dezvăluie un adevăr: partea conştientă a electoratului romăn a sesizat inadecvarea formulei "Intoarcerea la popor". E, poate, cea mai imbucurătoare veste pe care o puteam primi in 2007 de la romăni. Inţelegănd importanţa democraţiei representative, romănii refuză democraţia directă, tipică regimurilor autoritariste. Oricăt ar părea de ciudat, slaba prezenţă la referendumul din 25 mai 2007 e o victorie a democraţiei, a europenismului!
In cazul lui Traian Băsescu, acest instrument a căpătat conotaţii paranoice. Nu de azi, de ieri, domnia sa a ameninţat clasa politică, parlamentul, guvernul, presa cu arma referendumului. De la inceputul mandatului, Traian Băsescu a lansat sintagma: Intoarcerea la popor". Intoarcerea la popor, realizată prin intermediul referendumului, dar şi a aşa-ziselor intălniri cu Poporul in Piaţa Universităţii - a fost folosită ca o contrapunere la Parlament şi la clasa politică. Invocănd o legătură mitică a sa cu Poporul, Traian Băsescu a lăsat impresia că e suficient să facă apel la Popor, pentru ca acesta să dea fuga la refendum in semn de aprobare a tezelor sale. Un om lucid şi-ar fi dat seama că Poporul e mai mult o iluzie decăt o realitate. Dacă nu şi-ar fi dat seama, Traian Băsescu ar fi aflat asta din istorie. Toţi cei care au invocat Poporul iubitor - de la Carol al II-lea pănă la Nicolae Ceauşescu - au sfărşit inlăturaţi sau executaţi de clasa politică, fără ca Poporul să mişte un deget.
Prima dovadă că Poporul e o iluzie a primit-o Traian Băsescu la referendumul din 19 mai 2007. Deşi ii era pusă in joc funcţia, Poporul n-a catadicsit să-l apere nici măcar in proporţie de 50%. Un om lucid ar fi dat deoparte argumentele aplaudacilor din presă şi din politică şi ar fi tras o concluzie benefică, poate, pentru el: de a renunţa la referendum pentru a-şi indeplini ţelurile politice. Traian Băsescu n-a invăţat nimic din lecţia primului refendum. Semn grav, extrem de grav pentru pierderea lucidităţii pe care, trebuie s-o recunoaştem, a avut-o inainte de a ajunge preşedinte. O luciditate datorată şi faptului că aproape toţi jurnaliştii il criticau. Acum, cănd aproape toţi il laudă, e normal să-şi piardă luciditatea. Deşi avea experienţa tristă a referendumului din 19 mai 2007, deşi la consultarea din Piaţa Universităţii s-au străns cu greu 1.000 de persoane, deşi Guvernul Tăriceanu şi-a asumat răspunderea pentru votul uninominal, Traian Băsescu a convocat referendumul. Nu de dragul votului majoritar uninominal in două tururi, ci de dragul de a contrapune clasei politice Poporul. Să fim limpezi.
In campania pentru referendum, Traian Băsescu n-a vorbit atăt despre votul uninominal, căt despre clasa politică din Romănia. In acceptul tembel al multor analişti şi moderatori tv, domnia sa a dus o campanie virulentă, cu vădite note dictatoriale, impotriva clasei politice. La 25 noiembrie 2007, Poporul a fost chemat de Traian Băsescu nu să voteze o formulă de uninominal, ci să dea una peste bot clasei politice, dar mai ales principalei instituţii democratice a Romăniei de azi: Parlamentul. Poporul insă n-a catadicsit să răspundă apelului lui Traian Băsescu. Şi cănd spunem aceasta ne referim nu la invalidarea referendumului prin prezenţa sub 50%, ci la căteva fapte semnificative:
1) Diferenţa dintre prezenţa la europarlamentare şi prezenţa la referendum, zdrobitoare dovadă că o parte din electoratul care s-a prezentat la vot a ascultat de indicaţiile partidelor.
2) Diferenţa de prezenţă dintre urban şi rural in defavoarea urbanului, zdrobitoare dovadă că mulţi au venit la referendum, pentru că au venit in primul rănd la europarlamentare.
3) Uluitor de slaba prezenţă a bucureştenilor, timişorenilor, altfel spus, a celor care alcătuiesc partea cea mai educată politic a electoratului.
Dincolo de pierderea fiefului electoral al lui Traian Băsescu, slaba prezenţă a bucureştenilor şi timişorenilor dezvăluie un adevăr: partea conştientă a electoratului romăn a sesizat inadecvarea formulei "Intoarcerea la popor". E, poate, cea mai imbucurătoare veste pe care o puteam primi in 2007 de la romăni. Inţelegănd importanţa democraţiei representative, romănii refuză democraţia directă, tipică regimurilor autoritariste. Oricăt ar părea de ciudat, slaba prezenţă la referendumul din 25 mai 2007 e o victorie a democraţiei, a europenismului!
Citește pe Antena3.ro
