Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spuneai „Paul Grigoriu” şi, numaidecât, spuneai şi „Matinal”! Aşa se numea emisiunea pe care el a iniţiat-o la Radio România Actualităţi şi care, încă de la începuturile anilor *90, ne captiva în fiecare dimineaţă prin inteligenţa şi rafinamentul său. Aşa a intrat şi aşa va rămâne acest binom de aur, Paul Grigoriu şi ”Matinal”-ul său, în istoria Radioului Naţional şi a presei româneşti.
Paul Grigoriu - un om şi un profesionist de excepţie, al cărui crez şi l-a mărturisit în doar câteva cuvinte sincere şi simple: ”Am simţit că îi sunt dator radioului public pentru toată devenirea mea”.
Despre Paul Grigoriu- „Domnul Radio”, cum a fost numit cu admiraţie şi cu respect- s-au scris şi, cu siguranţă, se vor mai scrie pagini substanţiale. Să îmi fie îngăduit a mă alătura cu o modestă evocare a unei întâmplări pe care ne-a povestit-o, mie şi soţiei mele, doamna Lisette Daniel-Brunea. (După cum se poate lesne bănui, este vorba despre doamna Lisette Daniel-Brunea, soţia lui F.Brunea–Fox,”Prinţul reporterilor”presei româneşti. O adevărată doamnă, o femeie de o impresionantă cultură şi cu o minte iscoditoare, pe care am avut onoarea să o cunosc, prin 1967, în redacţia revistei ”Viaţa Românească”, unde domnia sa lucra şi pe unde, student fiind, uceniceam şi eu, după cum mă duceau mintea şi plaivazul.)
Ascultând „Matinal”-ul lui Paul Grigoriu şi, apreciindu-l în mod deosebit, doamna Lisette i-a telefonat într-o bună zi, invitându-l să o viziteze. Cu harul său inegalabil, ne-a relatat episodul sosirii oaspetelui: „Când a intrat în casă, credem că nu se mai termină, de înalt ce este”.
După care, conform protocolului statornicit de către doamna Lisette, în apartamentul aflat într-un bloc de la intersecţia Bulevardului Banu Manta cu Şoseaua Titulescu, au urmat cahfeaua şi, bineînţeles, şueta de rigoare. Şuetă al cărei miez doamna Lisette l-a rezumat cam aşa:”Mare mi-a fost mirarea atunci când am văzut că nu mai termina de intrat pe uşă, dar mai mare mi-a fost regretul că vizita şi, mai ales, conversaţia cu Paul Grigoriu s-au terminat atât de repede”.Adăugând: „Mi-a plăcut la el că are idei pentru care vrea şi ştie să se bată, dar, în acelaşi timp, că vrea şi ştie să asculte şi părerile altuia. Chiar dacă părerile astea nu sunt, neapărat, în consonanţă cu ideile lui”.
Aşadar, cu 25 de ani în urmă, când, sub diverse pretexte şi sloganuri, unii sau alţii îşi făceau din intoleranţă, din violenţa verbală şi până la cea fizică, din ură şi din resentimente stindard al „luptei de idei”, Lisette Daniel-Brunea şi Paul Grigoriu, două personalităţi reprezentative, venind din două generaţii diferite, alegeau dialogul ca formulă dezirabilă şi pe deplin posibilă pentru o relaţie civică şi spirituală cu adevărat modernă. Modernă şi nu doar…mondenă!
