O zi cu leii

Radu Cozanciuc, mărunt casier de bancă, a făcut să se audă ceva şi despre oraşul lui, Rădăuţi. Urbea căzuse în anonimat, fluxurile de ştiri îl ignorau; minunata lumină care scaldă apusurile aici, preludiu pentru albastrul de Voroneţ, nu era suficient. Şi deodată Radu, om aşezat de 30 de ani, s-a răzvrătit. Prin mîinile lui treceau zi de zi averi, bani, bani şi iar bani.

Radu Cozanciuc, mărunt casier de bancă, a făcut să se audă ceva şi despre oraşul lui, Rădăuţi. Urbea căzuse în anonimat, fluxurile de ştiri îl ignorau; minunata lumină care scaldă apusurile aici, preludiu pentru albastrul de Voroneţ, nu era suficient. Şi deodată Radu, om aşezat de 30 de ani, s-a răzvrătit. Prin mîinile lui treceau zi de zi averi, bani, bani şi iar bani. Cîte voturi s-or fi cumpărat cu leii număraţi de Cozanciuc? Banii împrăştiaţi de Flutur ca pomană electorală aveau, poate, şi amprentele casierului. Atunci, şi-a zis Radu mamii, cu minte de haiduc: ia să iau şi eu cîteva kile de bani, să mă simt mai greu la portofel. Zis şi făcut. A uşurat bancomatele pe care le avea în grijă de vreo 200.000 de lei. Nou-nouţi. Şi unde se putea simţi Radu Cozanciuc mai om? La Poiana Braşov, acolo trag oamenii cu bani. Din experienţa lui de privitor la tot ce se întîmplă în România a înţeles că, dacă hoţii se amestecă printre alţi hoţi, sînt mai greu de prins, fiind confundaţi cu oamenii cinstiţi, mai ales că se acoperă între ei. Casierul burduşit cu bani a decis că zilele lui de fericire trebuie împărţite cu un suflet curat, iubitor. Şi-a luat cu el şi gagica, un boboc de 17 anişori, gata de trai pe picior mare. Visul lor n-a durat decît o zi şi-o noapte. Potera a pus ochii pe ei şi le-a rupt fericirea. Cozanciuc Radu a fost pus în cătuşe şi trimis în urbea lui cu fetiţă cu tot.
Ce mai vuiesc Rădăuţii de fapta casierului! Analiştii zic: Cozanciuc s-a luptat cu sistemul ticăloşit.
A "lucrat‘‘ sistemul bancar din "interior‘‘. Bine că a fost prins şi arestat, era un pericol social. Ce s-ar întîmpla dacă toţi sărăntocii ar da buzna la Poiană să strice plăcerea hoţilor cu ştaif, care nu sînt prinşi, deşi fură mult şi de mult.
Cozanciuc a avut ziua lui de glorie, cît a stat pe o grămadă de bani şi a aruncat cu ei în chelneri şi muzicanţi.
Comentez şi eu aici degeaba bucuria de o zi a lui Radu Cozanciuc. Exact cît a durat şi supărarea lui Sile Pietroi cînd a stat în arest. Şi este bine că s-a făcut dreptate! Cozanciuc trebuie aspru pedepsit pentru că a rîvnit la mierea bogaţilor, iar Sile Pietroi şi alţi bandiţi de drumul mare se impune a fi lăsaţi liberi, să dea un exemplu de reuşită socială. Pietroi ştie în ce direcţie merge România. Este un clarvăzător. Veniţi la Sile Pietroi să vă dea sfaturi. Merită stima noastră!