x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Paralela Hodorkovski

9
Autor: Sorin Roşca Stănescu 22 Dec 2013 - 13:38
Punerea in libertate a principalului oponent politic al lui Vladimir Putin este un semn de slabiciune sau un semn de putere? Gratierea acestuia aproape simultan cu eliberarea de catre Parlament a 25.000 de detinuti printr-o amnistie este efectul ratiunilor democratiilor occidentale asupra Moscovei sau un semnal ca statul rus este suficient de tare, iar presedintele acestuia suficient de consolidat la putere pentru a-si permite gesturi de marinimie? Care este raspunsul corect? Si ce comparatie am putea face cu situatia din Romania, un stat in care, nu mai este un secret pentru nimeni, presedintele incearca de ani de zile sa-l imite pe liderul de la Kremlin?

Pentru inceput, ar trebui lamurit un fapt de acum istoric. Ceea ce in cazul Romaniei este analizat intr-un fel de catre puterile occidentale, familiile din care facem parte, in cazul spatiului ex-european se aplica cu totul si cu totul alte unitati de masura. Asa se explica de ce au existat si exista puternice campanii pro Iulia Timosenko si pro Mihail Hodorkovski, in timp ce liderii politici si vectorii economici condamnati politic de catre autoritatile judiciare de la Bucuresti, la comanda autoritatilor politice, nu sunt sub nicio forma sustinuti de aliatii euroatlantici.

Cine este, in definitiv, acest Mihail Hodorkovski despre care scrie de mai multa vreme, dar extrem de insistent astazi, intreaga presa occidentala? Si nu numai. Istoria sa este tipica pentru fenomenul, neprevazut nici macar de Marx, al trecerii unor state de la comunism la capitalism. Pe singura cale rapida posibila. Cea a capitalismului salbatic. Mihail Hodorkovski, un tanar de succes al lumii, a facut politica in calitate de ministru al Energiei si reprezentat de marca al partidului liberal si, in acelasi timp, a intemeiat Banca Menatep prin intermediul careia a operat spectaculoase privatizari, mai ales in epoca Eltin. A devenit unul dintre cei mai importanti magnati rusi, cu avere estimata la 15 miliarde de euro, s-a reinventat intr-un mod miraculos, transformandu-se intr-un model de magnat modern de tip occidental, pe cale de a efectua fuziunea dintre grupul petrolier Yukos si gigantul american Exxon Mobil. Si cum de, in aceste conditii, a stat peste zece ani in cele mai crunte inchisori din Rusia?

Simplu, daca ne gandim la ceea ce inseamna un stat autoritar, politienesc, in care presedintele dicteaza sentinte prin intermediul unei justitii obediente. Intrat in conflict politic cu Putin, perceput in 2003 ca principalul sau rival, tarul de la Kremlin il ataca pe Hodorkovski in cursul unei antologice intalniri cu principalii treizeci de oligarhi rusi. Il acuza inainte ca justitia sa formuleze vreo acuzatie de afaceri necurate. Parca am mai auzit si la Bucuresti asemenea acuzatii, urmate apoi de anchete grele si de sentinte penale. La scurt timp, asa-zisa justitie a Federatiei Ruse se pune in miscare, iar Mihai Hodorkovski este condamnat, intr-un prim dosar, la opt ani de temnita. Pentru ca operatiunea sa devina mai concludenta si mai convingatoare, la ordinul lui Putin, i se dreseaza un al doilea dosar, astfel incat pedeapsa se majoreaza la paisprezece ani de inchisoare. Din care urma sa execute aproape unsprezece ani. Anul viitor, magnatul rus urma sa fie pus in libertate. Desi alte dosare penale pandeau dupa colt.

Pana de curand, Hodorkovski a refuzat orice fel de intelegere cu Putin. Politica sau financiara. Nu se stie in ce conditii a fost gratiat, dar, in mod cert, dintr-un motiv sau altul, Hodorkovski a formulta o cerere in acest sens si s-au stabilit cu Putin termenii unui armistitiu. A plecat direct in Germania.

Am toate motivele sa presupun ca, in cei zece ani in care Putin si-a pedepsit exemplar adversarii politici, cel mai important dintre acestia fiind Hodorkovski, noul tar de la Moscova si-a consolidat la maximum puterea, propria oligarhie, reducandu-si parctic la tacere toti adversarii reali. Asa ca aparentul sau gest de marinimie, si el negociat intr-o maniera pe care inca nu o cunoastem, nu reprezinta vreo cedare in fata unei iluzorii opozitii interne ori a presiunilor Occidentului. Ci doar un semn de putere.

Si la Bucuresti, mascariciul lui Putin, Traian Basescu, a incercat si incearca o operatie asemanatoare. Anihilarea, prin intermediul justitiei si a altor institutii, a principalilor advesari politici si perpetuarea sa la putere, daca se poate dupa modelul Putin, prin intermediul viitorului Guvern

Cred ca Basescu a realizat doar prima parte a obiectivelor sale. Cu cateva exceptii - Oprescu, Geoana, Antonescu -, toti cei care au cadidat la functia prezidentiala s-au aflat si se afla fie dupa gratii, fie in asteptare unor condamnari penale. La fel ca si oamenii de afaceri care au refuzat sa-i cotizeze.

Paralela Hodorkovski ne conduce la concluzia ca Federatia Rusa este in prezent mai degraba o civilizatie de tip oriental si mai putin o civilizatie europeana, iar esecul previzibil a celei de-a doua parti din proiectul Basescu, care incearca sa copieze proiectul Putin, ne arata ca, indiferent cat de duplicitari sunt partenerii nostri startegici, democratia de la Bucuresti, asa schioapa cum e, ramane mai degraba de tip european decat de tip oriental.

Sursa: CorectNews


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de