x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pas cu pas

0
Autor: Marian Nazat 30 Ian 2015 - 12:30
■ După un preşedinte petrecăreţ de talie mondială, ne-am pricopsit cu un altul, "scriitor de talie europeană". Vestea ne-au dat-o nişte oltenaşi din Mehedinţi, la a 25-a ediţie a Festivalului Mihai Eminescu. Juveţii ăştia au ploconirea în sânge, istoria aşa ni-i păstrează în memorie – adânc plecători în faţa stăpânilor. Dar ceea ce mă surprinde este că ditamai romancierul îşi trimite la târgul ăla de vorbe prefăcute consilierul ca să ridice premiul şi să mulţumească gazdelor. Mă aşteptam ca sibianul, om crescut în civilizaţia prusacă, să ignore gluma de prost gust a regăţenilor. Dar n-a făcut-o, semn că-i plac linguşelile şi hârtiile sclipicioase. Astfel se construieşte în Valahia cultul personalităţii, pas cu pas. Iar, pe deasupra, ne şi minţim că o compunere de licean întrece în valoare artistică nu ştiu ce operă proustiană sau balzaciană.

■ Politicienii noştri de frunte au început să se toarne unii pe alţii, mai abitir ca şuţii de buzunare. Procurorii le-au adulmecat slăbiciunea şi îi îmbie la delaţiuni. Din spatele gratiilor ori a draperiilor de pluş din birourile oficiale, jupânii de ieri ai României samavolnicite trimit misive groase către incoruptibili. Acolo, între miile de pagini, este istoria ultimelor decenii autohtone de hoţie şi abuz, de trădare naţională. Dar ca să fure şi să delapideze, ei au avut girul norodului, n-au făcut-o de capul lor. Legitimarea s-a produs prin votul universal, în cel mai democratic chip cu putinţă.

■ Percheziţii la Ministerul de Interne, un ex-ministru e adus cu mascaţii şi băgat în cătuşe, la ANAF, altă descindere, Ministerul Finanţelor se joacă de-a alba-neagra cu conturile urmărite de doi creditori româno-suedezi, înalţi magistraţi sunt arestaţi, iar un judecător de la Curtea Constituţională cade în plasa procurorilor la o zi după ce Legea Big Brother fusese declarată neconstituţională, curat coincidenţă ! Vreme de apus şi viermi, vorba lui Petre Pandrea. Ce-o crede străinătatea despre noi, de ce ne-ar mai rămâne copiii în bătătură ? mă întreb de pomană. Cancerul capitalist a cuprins întregul organism social, că, tot ce se întâmplă, aici îşi are cauza. In sistemul acesta putred de bolnav, care, în numele unor idealuri ameţitoare, cultivă crima şi viciul, dimensiunea animalică a individului. Dorinţa de îmbogăţire cu orice preţ, asociată cu aparenta libertate, proclamată de statul democratic, explică prăbuşirea unei societăţi cândva temătoare. Păcatul originar al capitalismului rămâne pluripartitimsul, căci, într-o asemenea competiţie, nimic nu-ţi este interzis. Banii pentru partid se strâng pe căi necurate, campaniile electorale costă al naibii, puterea nu se câştigă doar cu vorbe iscusite. Dezvăluirile din urmă ale unor sponsori politici dovedesc tocmai falimentul sistemului capitalist.

■ Altminteri, de când cu conflictul din Ucraina, derusificarea României e în toi. Americanii curăţă terenul de elementele promoscovite, timpul nu mai are răbdare, lupta e pe viaţă şi pe moarte. În spatele unor dosare penale se ascund interesele celor doi coloşi mondiali. Năpăstuiţi pe vecie să nimerim iar între ei…

■ Cum va arăta ţara mea peste o sută de ani ? mi se năzare câteodată să mă iscodesc. Exerciţiul acesta de-a imaginaţia mă sperie, nu-mi trebuie mult timp ca să strig ”piua” ! Perspectiva nu este deloc încurajatoare, aşa că mă întorc grabnic în realitatea parcă mai puţin sumbră. Probabil vom dispărea ca naţiune, fiindcă pribegia forţată va distruge orice punte dintre români. Limba se va păstra doar pentru conversaţiile domestice, tradiţiile se vor risipi şi ele, iar sentimentul patriotic este deja uscat. Nişte indivizi oarecare, fără o identitate definită, pe meleagurile care, cândva, au fost locuite de daci. Astfel vom fi la sfârşitul secolului ce abia s-a urnit, locuitori lipsiţi de memoria românismului.


Serviciul de email marketing furnizat de