Intr-o margine a celui mai mare targ cu anticari din Europa, unde afli intotdeauna cartea de care ai nevoie si mai ales cartea de care nu stiai ca ai nevoie, se gaseste o piramida de carti, lepadate fie de cei care isi vand bibliotecile anticarilor, fie de negustorii excedati de o marfa indelung nevanduta. Piramida e cotrobaita toata saptamana de amatorii de chilipiruri, fiindca volumele de toata conditia si din toate domeniile mai mult nu costa decat costa, iar lunea, dis-de-dimineata, un camion le duce la groapa de gunoi sau poate la un depozit de maculatura. Si tot lunea, dupa ce se goleste locul, alte carti care si-au trait traiul si si-au mancat malaiul – cum spune un proverb – incep sa se adune aici din nou, pana ce devin o gramada latita si suficient de inalta ca sa te gandesti la o piramida. La una vandalizata, e drept, dar inca pastrandu-si forma.
Alegi din ochi, te apleci uneori dupa cate un volum, ca sa-l arunci dupa cateva clipe de ezitare spre locul de unde l-ai ridicat, il urmaresti resemnat cu privirea, cu resemnarea aceea a timpului care aduce inutilitate si sanctioneaza supralicitarile. Nu trebuie sa te invarti prea mult in jurul piramidei ca sa remarci titluri ce faceau odinioara cariera internationala. Iar la noi, in mediile carturarite, erau comentate cu evlavia cuvenita marilor repere spirituale occidentale. Poate cartile si-au consumat rolul in cultura, poate oamenii nu mai sunt demni de ele. Cine stie! Ce te retine e faptul ca lumea rascoleste vraistea acea multicolora cu pantoful. Rar cate unul, care se apleaca, si inca mai rar cel care baga in geanta o carte. Parca ar fi contaminate si impun un maximum de prudenta. Parca risti sa te murdaresti de cele scrise in ele. Sunt si zile de luni cand piramida urca la un stat de om. Multe carti zac razletite departe de marginile ei, ca si cum au fost refuzate chiar si de colegele care vor ajunge curand la tocator. Un localnic m-a asigurat ca nu pleaca nici o carte la gunoi, ca sunt duse in Africa, unde conteaza ca pomana culturala si unde firavele medii intelectuale din tarile cele mai sarace le asteapta cu aceeasi frenezie cu care le asteptam si in Romania, cand se intampla sa razbeasca doua, trei in librariile de pe Bulevardul Magheru si de langa Universitate.
Chiar si asa stand lucrurile, nu poti sa nu te resimti de spectacol. Nu uiti multa vreme pantofii de toata conditia, unii scumpi, altii obositi, care faceau treaba mainilor. De asemenea, nu poti sa nu te gandesti la cartile aruncate aici in prima zi si ascunse toata saptamana in inima piramidei. Cele aruncate dintai n-au o a doua sansa, dar ultimele, la spartul targului, revin uneori in bibliotecile personale. Pentru ca sunt ultimele nu pentru ca sunt bune, si chilipirgiii nu vor sa rateze tarzia oferta.