In definitiv, cultura i-ar incurca teribil pe politicieni. Le-ar pune in evidenta marginirea. Limitele. I-ar vulnerabiliza intr-atat incat s-ar umaniza. Un om cult incepe prin a se indoi de toate cele si sfarseste prin a nega totul. Relativizarea asta goleste de vitalitate actiunea activistului politic. El trebuie sa creada in putine lucruri, si alea transmise de la centru. Dogma politica e tocmai absolutizarea unei idei. Incultura este terenul cel mai fertil pe care il poate gasi samanta dogmatica. Acolo isi afla locul potrivit pentru a rodi slugarnicie, cinism si arivism. Cu timpul, buruiana creste si usuca orice fir de iarba rasarit in preajma. Incultul devine stapan peste altii asemenea lui, si incultura devine politica de stat. De aceea multimea e musai sa fie tinuta cat mai departe de cultura. Terorizata cu fel de fel de fel de spaime si indopata cu hamburgeri. Societatea consumista este chiar produsul de varf al politicii inculturii.
Cineva, odata, l-a intrebat pe un satrap de ce face atata rau. "Pentru ca pot', a raspuns cu un suras cinic despotul. Nu la fel ar spune si presedintele Basescu ? Ma tem ca da. Felul in care calca pe cadavre, setea lui de razbunare, aplecarea spre umilirea celorlati ma duc intr-acolo. Or, el poate sa-si loveasca pe la spate fostul camarad, sa-l insulte si sa-l arunce haitei de caini dresati sa sfarsie. In anii din urma el ne-a aratat ca poate orice, atata verme cat garda pretoriana nu-l tradeaza. Iar el poate deoarece noi nu putem sa-l silim sa ne respecte. A simtit lasitatea si neputinta solidarizarii intru protest a romanului. Ne socoteste, cum altfel, o adunatura de fricosi, gata oricand sa pactizeze cu diavolul. Si tocmai de aceea s-a ingrijit de detaliile prin care sa ne subjuge. Actor desavarsit si impostor talentat, ne-a invatat ca nu exista realitate pe care sa nu o nege impotriva oricarei evidente.
E nevoie doar de har si de o lipsa scandaloasa de scrupule, "daruri' cu care natura l-a inzestrat din plin. Si-a strans in jur o camarila dispusa sa-i tina isonul si sa-i justifice fiecare derapaj de la buna cuviinta. Asa ca, desi filmarea era limpede, i-a convins pe destui ca n-a palmuit copilul din Ploiesti. Basca juruirea pe Biblie. Cu acelasi sarg, cuirasierii din media imbasescizata au lucrat seri de-a randul incercand sa prosteasca norodul ca Nastase nu s-a impuscat. O inscenare descalificanta a ex-premierului !, au tunat toti acesti diversionisti tocmiti de puterea cotrocenista.
Daca insa el poate fiindca are dreptate ? Da, caci considerandu-se intruparea Binelui s-a convins ca totul ii e permis. Cine sa i se opuna, de vreme ce lupta cu un Rau concret ? Un Rau identificat in carne si oase prin campanii de presa abile si perverse. Si-a fixat cu iscusinta niste adversari, iar restul n-a fost decat un fleac. A mizat pe suportul poporului saracit si inselat in doua decenii de minciuna oficiala. De politica antinationala. Naivii s-au increzut in vorbele mestesugite ale starpitorului de moguli si de aici suportul popular de odinioara. Steaua presedintelui a palit cand si-a anexat brutal toate institutiile, iar opozitia s-a rasfirat tematoare. Abia atunci romanii i-au vazut goliciunea si cabotinajul, sminteala autoritarista. Acum, torpilorul din Deal a iesit iarasi din adancuri si trage in tintele din vale. Si-a recapatat aplombul, prea amortise de atata consens cu alde Boc. Anchilozase si se plictisea de moarte, nu tu gherila, nu tu un caft in public, nimic ! Neobisnuiti cu razboiul asta de uzura, soldateii lui Ponta au parut ca bat in retragere. Se speriasera de zoaiele aruncate de condotierii portocalii de pe zidurile Palatului. Ehe, si habar n-au ce inseamna disperarea garzii pretoriene ! Bataliile nu se vor opri curand, sangele va curge siroaie, Comandantul moare, dar nu se preda !
Iar el poate intrucat noi ne complacem cu statutul de spectatori, indiferenti ori interesati. Intre atatia eunuci, grobianul Basescu se poarta asemenea barbatilor politici !