x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prietenii lui Ştefan Iordache

0
Autor: Florin Condurateanu 07 Mai 2021 - 07:10
Prietenii lui Ştefan Iordache


Bucureştiul era adormit de câteva ore când o Dacie, care gonea pe străzile pustii, a frânat cu scrâşnete la poarta unui medic veterinar şi doi bărbaţi au intrat cu o căţeluşă în braţe. Era căţeluşa lui Ştefan Iordache, iar cel care accelerase la volan era nimeni altul decât Amza Pellea. Îi telefonase în crucea nopţii Ştefan Iordache prietenului Amza, era agitat că biata lui căţeluşă se chinuia de la prânz să nască şi nu reuşea. Amza a venit val vârtej, au dus căţeluşa la medicul veterinar şi când mijeau zorile s-au întors acasă la marele Iordache şi cu cinci puişori ce sugeau la mama lor pe bancheta din spatele Daciei, lângă stăpânul Ştefan. O altă noapte în Bucureşti: s-a tras cortina peste scena Teatrului Mic, spectatorii au plecat spre casele lor, femeia de serviciu mătura printre scaune. Actor în rolul principal, uriaşul Ştefan Iordache mai zăbovise câteva minute pe scenă şi apoi o luase la pas spre Piaţa Romană, spre locuinţa lui, pas domol, la braţ cu multe gânduri. În acea seară, maestrul Iordache ridicase sala în picioare jucând, ca de obicei, magistral rolul unui actor la final de carieră, care nu acceptă asfinţitul. Parcurgând pe jos drumul spre acasă, Iordache se elibera de personaj, încerca să îmbrace iarăşi personalitatea lui proprie. „De multe ori nu mai ştiu cine e de fapt Ştefan Iordache!”, spunea. N-a putut adormi, îl bântuia încă duhul eroului piesei din acea seară şi, la lumina veiozei, a purces să citească, să înveţe rolul viitoarei piese. A doua zi dimineaţă avea repetiţie cu viitoarea premieră. Profundului Iordache i se părea că nu a pătruns în toate ungherele unei replici a viitorului personaj. Era 3 noaptea şi îi telefonează unui alt titan, George Constantin: „Ce părere ai, George, de fraza asta rostită de viitorul meu personaj, parcă nu i-am prins toate subtilităţile”! Celebrul George Constantin îi răspunde: „Mă îmbrac şi vin la tine să analizăm replica!”. S-au întors pe faţă şi pe dos, de către cei doi uriaşi actori, şi virgulele, iar când ieşiseră tramvaiele din depou au adormit, fiecare, pentru cele câteva ore rămase.

 

 


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de