x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Produc aflatoxină Pășunile Raiului?

5
Autor: Lucian Avramescu 19 Mar 2013 - 14:31
După Revoluție a venit la Sângeru un nene din Belgia. Auzise el că pământul de aici n-are în el chimicale. Că e curat ca lacrima, că e plouat doar de Dumnezeu, că nici în vremea ceapeurilor nu s-a putut realiza agricultură modernă pe aceste dealuri, drept pentru care chiar și colhozul, neputându-și cocoța tractoarele pe pante, a dat faliment. Belgianul, un tip simpatic și burtos, a umplut niște sticluțe cu probe de sol, s-a uitat prin niște ochelari cu tub în textura solului, a cărat trei țărani după el și pe mine pe post de posibil asociat, eu având pământ moștenit, el având idei și, dădea de înțeles, gologani. Mi-a arătat și niște poze de vaci culturiste, toate de peste o tonă, toate compuse numai din mușchi. Era o rasă din Belgia lui care semăna cu un elefant și pe care intenționa s-o suie la Sângeru. Ne umplem de bani, a zis el, n-am întâlnit în viața mea un pământ mai pur. Aici sunt Pășunile Raiului. Cum a fost posibil? Păi, am zis eu, din motive de sărăcie. Cine dracu are bani aici să cumpere chimicale, ierbicide, stimulatori de creștere. Lăptuca în grădină crește cu ploaia din cer iar dacă mai dai și nițel cu sapa la rădăcină ajunge mare și gustoasă. Un prieten din Israel, născut în România și care mai vine uneori pe la mine nu se mai satură de roșiile mele, mai pipernicite ca alea de pe piață, dar cu un gust formidabil, zice el. N-am mâncat nicăieri în lume (și dacă nici Avi n-a umblat prin bătătura planetei, apoi n-a umblat nimeni!) roșii mai gustoase. Am și două vaci. Le mulgea atunci un îngrijitor care, când se îmbăta și se îmbăta des, le mulgeam eu. Mi-aduc aminte că pe la 11 noaptea m-a sunat o dată Nistorescu, colegul meu de generație, ziaristul. Ce faci? Mulg vaca zic, asudat, cu telefonul proptit în ureche și mâinile pe țâțele rumegătoarei. Vezi, zice, că face mamită dacă n-o mulgi la timp și alte amănunte care arătau că și el e de la țară. Acum am o femeie care pare mai aplecată spre câmpia muncii, iar văcuțele mele, hrănite cu ce am cosit anul trecut, dau lapte.

Aflu, de la televizor, că a pătruns în România un fel de gripă aviară a laptelui. E o gripă bovină. Cică iarba n-a fost bună. Dimineața eu beau mereu, înainte de cafea, o cană cu lapte. Nu-l fierb. Ce să fac dacă așa m-am învățat de mic? Lume primitivă, sat primitiv, eu primitiv. E primăvară. Găinile ouă, porumbeii rotesc în cuibare, curcanii își înfoaie bățoși penajul. Pe toate le hrănesc cu boabe din recolta proprie, neatinsă de chimicale. De ce nu le folosiți, nu le-ați folosit, mă întrebase atunci mirat și admirativ belgianul? De săraci, am zis atunci și de săraci spun și azi oricui mă întreabă. Nu toți sunt ecologiști, dar toți sunt săraci. De unde să ia bani țața Floarea care e scrisă, până îi vine pensia de ceapistă, pe caietul de la alimentară pentru ulei, pentru sare, pentru...?

Cum naiba de au dat toate molimele în România, de s-au năpustit pe noi procurorii Europei? Un prieten, unul dintre puținii crescători de vaci din țara asta, zice că n-are decât să le taie sau să le vândă în China sau Turcia. Turcia a cumpărat numai în ultimele luni câteva milioane de vaci cu lapte iar China sute de milioane. La ăia n-o fi de-asta, cum îi zice, în lapte? Indicatorul de aflatoxină, îmi spune același amic, e de zero virgulă nu știu câte zerouri pentru a-ți închide inspectorii Europei, în cârdășie cu procurorii români de vaci, ferma. În SUA, acest indicator care la noi e molimă, devine pentru americani parfum. O fi vrând guvernul de la Washington să-și asasineze populația?


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de