x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Proverbele saracilor

Proverbele saracilor

de Tudor Octavian    |    04 Mai 2006   •   00:00
Proverbele saracilor

Ce-si amintea Marinel despre maica-sa era ca spunea: "Nu-i pentru noi" la orice i-ai fi cerut.

Tot cartierul avea curent electric in casa, dar maica-sa clatina din cap cand venea vorba despre asta si spunea, ca si cum chiar si lumina chioara a lampii cu gaz era o chestiune de destin: "Curentul, baiatul mamii, nu-i pentru noi". Taica-su, si el, o tinea la fel, indiferent ca-i cerea bomboane sau bani ca sa mearga in tabara: "Nu-i de nasul nostru". Marinel se nascuse intr-o familie unde saracia era si o razbunare. "Crapii e pentru aia" zicea bunicul cand nu mancau crapi, ci chitici plini de oase cu mamaliga. Iar grasa de tante Sofita radea si-l confirma pe batran: "Lasa viata asa cum e ea, ma, Marinele, cu crapi sa se imbuibe aia!".

Fiindca toti o aprobau cu un suras complice, Marinel a crescut cu credinta ca se ascundea un rau in tot ce era gustos si ca bomboanele, curentul electric si crapii aveau sa faca la un moment dat separatia. Ei se salvau prin calicie, iar pe toti "aia", pe care nici nu va apuca sa-i cunoasca, avea sa-i ia dracu’ foarte curand. Pana si zicatorile pe care le invata Marinel de la ai lui erau restrictive, cu un recurs punitiv. Cand tante Sofita hotara ca ei trebuia sa se intinda cat le era plapuma, era de la sine inteles ca intreg sensul zicerii nu se dezvaluia decat in casele nevoiase, unde se inveleau cate trei cu o patura. Ca patura era stadiul superior al plapumii. De unde si ironia cu care pronunta cuvantul plapuma tante Sofita. Marinel a plecat in viata cu convingerea ca in tot ce era bun si frumos se ascundea o mare provocare, pe care era mai sanatos s-o eviti.

"Iti trebuia musai una frumoasa - i-a zis cu tristete in glas mama, cand i-a gasit in geanta fotografia colegei de banca dintr-a zecea, Ilenuta - , ca alta cuminte si cinstita nu gaseai." Pentru mama lui Marinel, frumoasele erau desfranate, cheltuitoare si artagoase, pe cand uratelele, daca mai erau si sarace lipite pamantului, ofereau garantii maxime de loialitate, chibzuinta si iubire. Cea mai radicala cugetare privind relatia dintre infidelitate si electricitate venea tot de la tante Sofita, care-si apara, chiar si la 40 de ani, virginitatea cu un strat de grasime de o palma, oranduit corect pe tot corpul: "Cum vrei, draga, sa fie Lenuta fata cinstita, daca au crescut-o aia de mica la bec?!".

Marinel s-a intrebat, pentru prima oara, de valabilitatea celor invatate de la ai lui in ziua cand l-a invitat sa-l prezinte parintilor, ca pe colegul de facultate care o ajuta la notite, fiica frumoasa, desteapta, curata si bogata a vicepresedintelui Academiei. Cand academicianul, caruia nu-i era indiferent de cine se indragostise fata, l-a intrebat pe Marinel - in ideea c-ar fi putut sa-l ajute - ce planuri avea in viata, lui Marinel i-au venit in minte vorbele maica-sii, cum ca bogatii sunt toti, dar absolut toti, vicleni, hapsani si gata oricand sa le faca un rau saracilor. Si brusc a simtit, in tot binele din jurul sau, o amenintare atat de mare, incat a considerat intrebarea jignitoare si s-a ridicat de la masa. Cum, adica, ce avea el sa faca in viata? Ce altceva decat - precum spunea si poetul - sa-si apere saracia si nevoile, si neamul?

×
Subiecte în articol: editorial marinel