PSD s-a condamnat la Opoziţie?

Încîntaţi că şi-au asigurat loialitatea PC, liderii PSD n-au observat un lucru.

Anul electoral 2008 aduce cu sine un fenomen ce-ar trebui să fie motiv de îngrijorare pentru gazetarii care mai rezistă în voinţa de a rămîne străini de patimile politice: un război între jurnaliştii aparţinînd trusturilor de presă cu patroni duşmani în plan electoral. Nu, nu e vorba de ceea ce Traian Băsescu – dîmboviţean de tupeu – numea realitatea tonomatelor din presă. E vorba de o angajare a unor gazetari într-o polemică făţişă cu alţi gazetari din simplul motiv că scriu sau dau din gură în instituţii media cu patroni conjunctural adversari.

Fenomenul, de o stupiditate majoră dacă ne gîndim că, în timp ce gazetarii se înjură între ei ca nişte valeţi analfabeţi, patronii îşi sporesc profiturile în bani şi în voturi, explică de ce un moment precum Alianţa dintre PSD şi PC a fost abordat exclusiv ca o negustorie între liderii social-democraţi şi cei conservatori, avînd drept marfă trustul de presă al lui Dan Voiculescu. În realitate, constituirea noii alianţe are semnificaţii politice depăşind simplul mişmaş mediatic, semnificaţii de care celelalte formaţiuni ar trebui să ţină cont în acest an electoral.

Cea mai importantă ni se pare poziţia faţă de Traian Băsescu. Liderii PSD susţin că şi-au luat toate măsurile pentru ca PC să nu mai repete trişeria din 2004, cînd, de dragul puterii, formaţiunea lui Dan Voiculescu a lăsat PSD pentru o combinaţie guvernamentală cu Alianţa D.A. Măsurile făcute publice de Mircea Geoană sînt, credem, inutile. Ajuns în Parlament, Partidul Conservator e condamnat să rămînă logodit cu PSD şi fără înregistrarea la tribunal. E greu de crezut, pe de o parte, că formaţiunea lui Dan Voiculescu va mai avea forţa de a se detaşa ca independentă (nu-i exclus o fuziune cu PSD), iar pe de alta, că artizanul noului guvern – Traian Băsescu – îşi va mai permite să repete lovitura din 2004. Încîntaţi că şi-au asigurat loialitatea PC, liderii PSD n-au observat un lucru. Prin înregistrarea la tribunal a alianţei, nici PSD nu-şi va putea permite, fără acordul PC, o manevră spectaculoasă după alegerile parlamentare, cum ar fi, de exemplu, alierea cu PD-L, sub oblăduirea lui Traian Băsescu, în vederea guvernării. S-a vorbit în dese rînduri despre posibilitatea ca viitoarea guvernare să fie bazată pe o coaliţie PD-L – PSD. Prin înscrierea la tribunal a noii alianţe, PD-L ar fi obligat să se coalizeze şi cu PC.

Şi-ar putea permite Traian Băsescu, aflat deja în bătălia pentru un al doilea mandat, să-şi sfideze electoratul captiv acceptînd o logodnă cu partidul lui Dan Voiculescu prin intermediul Alianţei PSD-PC? Nici vorbă. Prin sporul evident de anti-Băsescu adus de alierea cu PC, PSD se poziţionează încă de pe acum drept adversar crîncen al PD-L. E doar un moment însă dintr-un proces început o dată cu spectaculoasa revenire în structurile de conducere a lui Adrian Năstase, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc şi consolidarea poziţiilor lui Ion Iliescu. Pentru PSD, asta înseamnă nevoia de a obţine majoritatea absolută în Parlament, singura în stare să-i impună lui Traian Băsescu un guvern PSD – PC. Dacă nu se înfăptuieşte acest lucru, putem spune că, prin alierea cu PC, PSD şi-a semnat actul rămînerii în Opoziţie după scrutinul parlamentar de la finele lui 2008.