Punct. Şi-n continuare.

Cu sau fără ajutorul autorităţilor, cu sau fără ajutorul propriilor lopeţi, iată că am reuşit, contrar previziunilor televiziunilor de ştiri, să avem ţară şi după codul roşu de viscol şi ninsori. Chiar o ţară locuită! Tocmai când credeam că putem salva onoarea acestui petic de hartă printr-un final de lume care să înceapă din curţile noastre, codul s-a ridicat ca un abur, viscolul s-a îmblânzit fără să ne ceară părerea, ninsorile s-au calmat şi au hotărât să stea, dar gerul... Ce ne facem cu gerul? De unde mai apăru şi dânsul? Drumul de la viscol la ger, aflăm şi noi abia acum, e foarte mic. Iar şansele ca după câteva zile în care a nins serios să apară un puternic şi necruţător ger sunt şi ele, contrar aşteptărilor unora, destul de mari! Dar asta nu ne mai sperie! Am trecut noi de perioade mai grele. Ne-am agitat mai mult decât suficient aducând în discuţie că, în premieră naţională, avem cod roşu de viscol. De parcă, în premieră naţională, ar fi venit iarna. Nu cumva acum zece, douăzeci, cincizeci de ani, când iernile erau poate chiar mai dure ca azi, nu se folosea sau nu exista noţiunea de cod meteorologic? Bătrânii noştri aveau alt limbaj, ei nu erau aşa de evoluaţi ca noi în domeniul explicaţiilor şi terminologiei. Ei căutau soluţii.

Subiectul tragediei din Apuseni e încă viu şi asta nu poate decât să ne bucure. Destul cu dramele pe care le acoperă timpul şi de care nimeni (dar chiar nimeni!) nu-şi mai aduce aminte în public după câteva săptămâni. În rest, previzibil... Reportajele din satele uitate de lume şi-au cheltuit farmecul. Acum se poate reveni cu ediţiile speciale de pe la Guvern sau din studiourile amenajate în marele şi contestatul Parlament. În fond, acesta-i stilul nostru: punem punct, dar n-o luăm de la capăt niciodată. Punctul, în ochii noştri pasivi, nu marchează decât o pauză, un hop, o gură de aer. Noi, după punct, continuăm povestea, uneori sărind din locul de unde o lăsasem până unde ne convine, alteori urmându-i cu graţie firul cronologic.

Punct. Şi-n continuare. Aşadar, s-a mai dus un viscol, s-a mai rătăcit, pe strada nimănui, un necunoscut pe care s-ar putea ca la anul televiziunile să-l filmeze dormind sub cerul liber şi sub... codul roşu. O să vedeţi! Abia s-a dat drumul acestei nebunii: de acum înainte, numai din cod roşu în cod roşu o vom ţine. Începtul a fost mai greu. S-a testat, s-a aprobat, s-a pus la păstrare. Îl scoatem la vară, poate, ca să se sperie oamenii şi de caniculă, ca să facă bătrânii atac de panică înainte să apuce să scoată mâna pe fereastră ca să se convingă că-i aşa cum spun cei de dincolo de micul ecran.

Punct. Şi-n continuare. Am vrut zăpadă? Am avut! Ne-au rămas nămeţii din faţa Guvernului şi din atâtea şi atâtea locuri din ţară uitate de lume, locuri care nu sunt luate în seamă decât dacă aduc rating. Cu adevărat trist ar fi să se încălzească repede vremea şi să ne trezim cu... inundaţii! Om trăi şi om vedea. Dacă avem noroc! Până atunci, rămâne cum am stabilit: punem punct şi n-o luăm de la capăt.