Punctul pe Ei. Băsescu, o epavă absolut exemplară

Disperarea îl dă pe Traian Băsescu cu capul de toți pereții. Pierderea puterii îl încordează oarecum firesc la viscere pe fostul pacient al practicilor dictatoriale. Pierderea libertății îl amenință însă și mai sever pe reușitul unei lăcomii fără limite. De aceea căpitanului Bâldâbâc i-au amețit definitiv punctele cardinale. Fostul rătăcește într-o derivă distrugătoare și, parcă pentru a recompensa dispariția flotei, promite să devină el o epavă absolut exemplară. O epavă pe care abia aștept s-o văd expusă în vitrina unde ar avea loc pe deplin meritat. Dar, până când va ajunge să fie bine conservat, urmăresc cu interes zbaterea publică a postacului. Fiindcă, fără să-și dea seama, Băsescu se transformă dintr-un veros profitor al traficului de influență într-o victimă a traficului de prostie. Discursurile prin care inculpatul public încearcă să se scoată curat și plăcut uscat se transformă cel mai adesea în denunțuri și autodenunțuri de toată frumusețea.

Traian Băsescu n-ar fi reușit nicicând să hălăduiască discreționar prin biata Românică doar prin propria-i putere. Omul a profitat de fotoliul cotrocenist pentru a-și crea un sistem de protecție bine structurat, un sistem bazat pe complicități deseori afișate fără nicio jenă. I-au fost alături majorități dubioase, instituții conduse de niște subalterni obedienți și făptași corcici din interese comune. Debarcarea de la Cotroceni a ofilit însă influența masculului dominant și, firesc, mulți dintre foștii aliați s-au repoziționat.

Băsescu ar vrea să-i dea în vileag pe complicii care nu-i mai sunt acum alături. Dar trebuie să aleagă cu mare grijă. Îi atacă pe cei care ar mai avea ceva de pierdut în situația în care adevărul ar fi spus până la capăt. Și îi apără doar pe aceia care-l pot înfunda fără a mai fi amenințați de vreun risc. Alegerea între apărați și atacați este însă dificilă și comportă riscuri imprevizibile pentru Băsescu. Fiindcă rețeaua creată lejer prin exces de putere nu mai poate fi controlată la fel de lejer de o biată epavă. O epavă dată acum peste cap de valurile pe care chiar ea le înălța cu aleasă inconștiență atunci când se credea cocoțată pe tării intangibile.