Răzvan Burleanu nu se poate schimba. El nu-și va reveni niciodată. El este construit ca pacient definitiv. Dar nici Mircea Sandu nu va mai reveni vreodată în fruntea federației. Fiindcă îi prinde bine distanța pe care a luat-o față de actualii demolatori ai fotbalului. Îi prinde bine comparația între trecut și prezent. Iar această comparație va fi și mai convingătoare o dată cu trecerea timpului, va fi și mai convingătoare pe măsură ce actualii cocoțați în fruntea fotbalului își vor desăvârși opera. Până și prostovanii care i-au făcut campanie burleanului au devenit deja cu mult mai tăcuți. Au rămas pe baricadele susținerii burlene doar aceia care, în nesimțirea lor, acceptă contra-cost riscul de a se compromite. Dar nici aceștia nu mai au mult de așteptat până când le va dispărea motivația. Fiindcă primele condamnate la retrogradarea în faliment sunt conturile federale.
Varianta lansată pe piață de Dumitru Dragomir este, așadar, una fantezistă. Dar dincolo de fantezism ea poartă cu sine o nuanță care nu este nici șoc și nici incredibilă. E doar reală. Mitică pare dispus să nu mai țină cont de chivorchianismul actualei conduceri a FRF. Și nu mă mir atunci când un naș nu-și mai protejează finul. De mirare este faptul că nici legăturile cooperatiste nu mai sunt ce-au fost cândva. Iar când Dragomir nu-și mai caută locul lângă Chivorchian, nu mai rămâne decât varianta în care Chiovorchian va reveni lângă Dragomir, prin divorțul față de Burleanu. Abia atunci este posibil să se pună problema schimbării la vârful FRF. Dar nu ne plângem. Rezerva de cadre ale politichiei este inepuizabilă. Dinspre Cotroceni se anunță multe alte disponibilizări. Cultivând fanteziile lui Mitică Dragomir putem avansa chiar și ipoteza Turcescu. Un altfel de Bodescu.
Citește pe Antena3.ro
