Punctul pe Ei. Kleine Iohannis parcurge ”pas cu pas” traseul marca Băsescu

Klaus Iohannis a promis electoratului său că va fi un altfel de președinte. Și, chiar dacă umblă cu prosteacă încăpățânare pe dâra lăsată de predecesor, neamțul este într-adevăr un altfel de președinte. Spun asta deoarece, oricât de îngăduitori am fi, nu ne putem permite să confundăm vreodată copia cu originalul. Nu! Băsescu ne-a persecutat în cele două mandate petrecute la Cotroceni după o rețetă absolut originală. Băsescu are incontestabil drept de autor asupra strategiei de instaurare a dictaturii cotroceniste. Kleine Iohannis, în schimb, nu este creator de niciun fel. Poate că n-are cu ce. Și tocmai de aceea, după cum spuneam, în sărăcia minții, nu face decât să copieze fără jenă rețeta predecesorului.

Președintele nostru cel lemnos, propulsat în răsfățul puterii tocmai fiindcă este lejer în pricepere, mai vorbea în campanie și despre societatea ideală, societate în care nu există doar un singur pol al puterii. De-ndată ce s-a văzut însă pe vârful grămezii, neamțul a-nceput să cotcodăcească precum găinile neoutoare: Vreau un guvern AL MEU. Fiindcă, nu-i așa?, și Băsescu l-a avut pe Boc. Iohannis n-are Boc, dar îl are pe bocănitul Predoiu. N-are Udrea, dar o are pe reciclata Gorghiu. N-are, n-are, n-are, dar vrea să aibă și el ca Băsescu. Și de aceea l-a luat pe Blaga pe post de Blaga, l-a luat pe MRU pe post de MRU, l-a luat pe PDL pe post de PDL.

Lista cu luații lui Iohannis poate continua mult și bine, pe ea putând figura chiar și instituții ale statului a căror idependență este, conform unui specific local, negociabilă. Dar toate aceste luări nu au decât darul de a demonstra că Iohannis nu e totuna cu Băsescu, că Iohannis rămâne doar prizonierul unui mimetism ridicol.

Băsescu a făcut armata la zi și a știut să-și organizeze batalioanele de asalt ale puterii. Actualul președinte, victimă a meditațiilor la fără frecvență, freacă de zor uniforma de feldmareșal, deși nu are în subordine decât trupeți de împrumut. În aceste condiții putem ajunge la concluzia că Iohannis face bine doar atunci când nu face. Când nu face nimic. Fiindcă, altfel, face ceea ce a făcut și Băsescu. Dar și mai rău decât atât. Fiindcă el este un altfel de președinte. Este doar un plagiator, o copie nereușită a fostului Traian Băsescu.