Punctul pe Ei. Leprele natale practică rețeta lui Trump. Dar pe invers!

Donald Trump și-a făcut rost de încă o izbândă miliardară. El este noul președinte al Americii. Și nu unul oarecare. Trump a devenit posesor de mandat după ce a practicat în campanie o rețetă inedită, o rețetă în care n-a avut ce căuta apretul de protocol. Ba, dimpotrivă! Cu mitocănia i-a oripilat pe simandicoși, cu revărsările dictatoriale a băgat în vrie nedefiniții, cu rasismul a amenințat policromia americană iar femelele au fost testate cu acel misoginism respins ziua și acceptat ca răsfăț doar după ce se stinge lumina. Mulțimea ofilită de partitura lui Trump n-a ajutat-o însă pe Hillary Clinton să devină prima de la Casa Albă. Majoritatea victorioasă a fost formată din alegători capabili să distingă între actoria de campanie și realitatea de fapt. Iar marele miliardar și-a recompensat susținătorii imediat după anunțarea rezultatului final, când recuzita electorală a fost abandonată definitiv. În discursul învingătorului Donald Trump a redevenit normal, dând buna măsură a echilibrului și a responsabilității asumate.

       America este departe de noi. Tare departe. La propriu și la figurat. Dar aceste siberii de spațiu și timp nu ne separă total. De aceea rezultatul cursei pentru Casa Albă nu ne poate lăsa indiferenți. Un președinte al Americii așa cum promite a fi Donald Trump poate orienta relațiile noastre înspre o dorită normalitate. Putem spera că de-acum ne putem verifica real în afaceri economice corecte, în relații diplomatice oneste și în colaborările reciproc avantajoase din organismele internaționale. Afirmația are în vedere și un alt aspect al perspectivei. Naționalismul corect interpretat poate tăia macaroana acelui colonialism parșiv care dădea de lucru sorosiștilor și altor oengiști de pripas, azilanților diplomatici de la București și multelor lepre natale.

       Vorbind despre leprele natale, despre rețeta electorală a lui Donald Trump și despre alegăreala de la noi ar mai fi de făcut o remarcă. Deocamdată pe scurt. Cel care a jucat rolul odiosului în campania americană a apărut după succes în postura omului corect și bine intenționat. La noi este exact invers. Cioflingarii noștri partinici ling fără nicio greață rahatul frumoaselor promisiuni în campanie. Și abia după, dacă le iese păcăleala, practică nesimțirea porcească fără nicio jenă.