Dezmințirea oficială a zvonurilor nu-i afectează foarte tare pe jurnalacii isterizați de de tentația senzaționalului. Vigoarea lor e protejată fie de nesimțirea cu care își asumă promovarea minciunii, fie de odihna minții. În ofsaid rămân pribegii cursei prezidențiale. Cei care au înghițit minciuna cu plută cu tot și au folosit-o ca pretext de revoltă în discursurile lor electorale.
Răzvan Burleanu, cel căruia îi place să se recomande ca meritocrat impecabil și competent fără cusur, a fost primul dintre cei atinși la nervozitate de minciuna devansării alegerilor. Reprezentantul mini susținea că o astfel de manevră îl va sărăci la timpul necesar unei campanii așezate. Că nu va avea răgaz suficient pentru a convinge electoratul ce cadou minunat este candidatura sa. Gravă eroare. Dacă ”universul mentalitar” al lui Răzvan Burleanu ar fi fost cutreierat și de niscaiva rigoare, ar fi citit el câte ceva de prin regulamentele și statutele fotbalului. Astfel ar fi ajuns Răzvan Burleanu să judece pe proprie răspundere și să ajungă la concluzia organizarea alegerilor în ianuarie este imposibilă. Dar candidatul nostru nu s-a documentat suficient, devenind victimă. Victimă inocentă a necunoașterii și a minciunii. Cum victimă poate deveni și fotbalul intrat pe mâna unei victime.
Citește pe Antena3.ro
