Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zilele care trec ne apropie tot mai mult de un eveniment așteptat cu mare interes de suporterii echipei naționale. Doar o etapă din suspinul intern ne mai desparte de meciul cu Ungaria. Meci în care ne dorim victoria cu orice preț. Fiindcă un eventual succes, adăugat reușitei din Grecia, ne-ar apropia convingător de participarea la un nou turneu final al CE. Dorința și pretențiile suporterilor privind prestația tricolorilor sunt pe deplin justificate. Deoarece suporterii au susținut întotdeauna fotbalul cu sinceritate, fără să-l păcălească. Optimismul devine însă mai șubred atunci când privim către fotbalul din care încropim echipa națională. Mă refer, în mod special, la campionatul intern, un campionat în care își fac de cap tot mai mulți netrebnici.
Apariția unor patroni și a unor învârtitori ai fondurilor publice care au descoperit în fotbal jucăriile de care n-au avut parte în copilărie a fost primul pas spre dezastru. În etapa următoare acești neisprăviți și-au inventat conducătorii pe care-i meritau. De fapt niște reciclați ai șmecheriei ieftine, niște lacomi pentru care performanța este totuna cu capacitatea de a forța mica sau marea ciordeală. Astfel au ajuns meseriașii fotbalului niște anexe de plan secund, astfel au ajuns meseriașii fotbalului bătaia de joc a unor impostori.
Sarabanda schimbării antrenorilor diagnostichează cu pronunțată sinceritate inconștiența celor care au putere de decizie la nivelul cluburilor. Ori de câte ori le scrâșnește măseaua fudulilor conducători, antrenorul este cel tratat cu șut în fund. Iar consecințele acestor obișnuințe sunt dezastruase pentru fotbal. Faptul că unui antrenor nu-i este lăsat timpul construcției este condamnabil, dar nu reprezintă rău cel mai rău. Observăm însă că în timp ce tot mai mulți antrenori cu personalitate, antrenori pricepuți fac tușa sau iau drumul străinătății, locul lor este luat de niște cârpiți capabili oricând să accepte capriciile tembele ale conducătorilor.
Fotbaliștii reprezintă o altă categorie a meseriașilor nevoiți să suporte sclavia din fotbal. De cele mai multe ori aceștia sunt obligați să presteze din postura de slugă umilă, fără a-și primi drepturile. Iar atunci când cramponații nu mai suportă sclavia și se adresează instanțelor din fotbal nu prea au șansa unei judecăți corecte. Fiindcă și la instanțe, de cele mai multe ori, au câștig de cauză tot titularii învârtelilor veroase.
Într-un fotbal caracterizat de umilirea meseriașilor performanța devine o minune pe care este greu să o forțezi. Mult mai ușor ar fi să devenim mondiali dacă ar fi punctate nemerniciile din fotbalul nostru.
