Raportul asupra inflației dă un statut nou Ministerului Energiei 

Raportul Băncii Naționale privind inflația este mereu așteptat cu interes, pentru că datele statistice și proiecțiile acestuia nu pot fi acuzate de partizanat politic. BNR este instituția națională care, în contextul mereu turbulent al realităților noastre, și-a consolidat reputația de ancoră de stabilitate. Apare astfel cât de bine gândită este legea de funcționare a BNR, care îi asigură independența decizională, întărită și de apartenența la sistemul UE al băncilor centrale. Subliniem această idee pentru că imediat după ce guvernatorul Isărescu a prezentat Raportul asupra inflației au apărut interpretări politice care s-ar constitui într-un fel de contraraport ce extrage părți convenabile fie guvernării, fie opoziției.

Știrile difuzate după conferința de presă de la BNR insistă pe cascada prețurilor, marșând pe elementele „catastrofei” mereu anunțate, dar niciodată produse. Ne aflăm ca în situația poveștii cu rabinul din Buhuși care dădea dreptate tuturor celor care aveau păreri contrare. Cred că după ce trece șocul inițial, Raportul va deveni baza solidă pentru analize, urmând să fie „digerat” de instituțiile din sfera Executivului, unde se află pâinea și cuțitul pentru politicile fiscale, mai puțin acomodate cu restricțiile bugetare. Nu trebuie să se înțeleagă  că banca centrală aruncă pisica în curtea Guvernului pentru depășirea prognozei de inflație, dar apar cu evidență în structura de creștere a prețurilor dinamica acestora din domeniul energiei. Un analist grăbit să dea verdicte critica guvernul pentru că nu a amânat liberalizarea prețurilor la energie, dar uită că măsura a fost mereu tergiversată, ceea ce a condus la perturbări și inechități pe piața energiei electrice și a gazelor. Dacă s-ar fi respectat calendarul inițial de liberalizare a pieței, cu o corelare adecvată pentru protejarea consumatorilor vulnerabili, așa cum erau angajamentele asumate la Bruxelles, nu apăreau atât de evidente șocurile actuale.La aceste creșteri contribuie acum și angajamentele suplimentare ale liderilor europeni care au ridicat prin „agenda 55” nivelul ambițiilor de reducere a emisiilor de carbon.

Din aceste realități concrete, pachetul de sarcini din acest domeniu transformă de facto Ministerul Energiei într-un superminister, ceea ce ar impune pentru Virgil Popescu statutul de vicepremier în echipa guvernamentală. Transformările radicale din domeniul energiei, cu implicații tehnologice, financiare, juridice și impact social de anvergură, nu sunt de conjunctură, ci se întind cel puțin pe 15 ani. Întârzierile de coordonare și de aplicare a politicilor corecte în energetică nu angajează doar prețuri ce presează inflația, așa cum evidențiază raportul BNR, ci au consecințe mai adânci, pe care puțini sunt încă dispuși să le înțeleagă sau să le accepte. Iată de ce documentul la care ne referim are o valabilitate mai generală și nu vizează strict politica monetară.