Răzburleanu, victimă a succesurilor sale

Impostura trăiește momente ale unui înălțător triumf. Evenimentele cu care fotbalul nostru se petrece în ultimul timp poartă amprenta unei ticăloșii mizere. Nici nu mai este cazul să trecem prin examenul a cine știe ce competiții pentru a proba repetenția în care ne-am parcat. Nu. Ne inventăm cu grație adversari redutabili în afara gazonului. Persecuția nimicitoare a fotbalului apare dinspre netrebnicii care s-au aglomerat în fenomen mai abitir decât zburătoarele pe grămadă. Persecuția vine dinspre impostorii care populează fotbalul confundând marula cu prefectura. Sunt multe exemplele care confirmă o atare realitate. Ne rezumăm însă numai la unul dintre ele. Un exemplu în care tristețea este oarecum învinsă de umorul zurbagiu și involuntar al protagonistului.

Federația s-a împroprietărit cu un președinte de toată fala. Rețeta CV-istică a Răzburleanului este una extrem de modernă. Este una în care nimic plus nimic vrea să însemne, într-o matematică a imposturii, docență absolută. Diplomele sale sunt mai numeroase decât zilele de școală, locurile de muncă au traseul unui colind către ce-o mai pica, iar performanțele lui nu vizează decât un ”mini” definitoriu. Nu mă mir așadar că Răzburleanu se consideră victorios după un meci câștigat prin neprezentarea adversarului. Constat doar că, în timp ce eșecul ar fi echivalat cu grațierea, câștigarea alegerilor îl împovărează nemilos. Fiindcă decontul promisiunilor electorale nu iartă. Iar, deocamdată, nedumeritul nu decontează decât obligațiile pe care și le-a creat în defilarea electorală.

Răzbuleanu l-a adus pe Gheorghe Chivorchian de-a dreapta sa. Nu comentez calitatea omului. Mă întreb doar pe unde a mototolit nedumeritul promisiunea de a defila alături de tinerimea progresistă și nealterată. Noul președinte al FRF îl promisese și pe Reghekampf la națională. Dar, deocamdată, a renunțat. L-o fi speriat căutătura lui Victor Pițurcă? Tot de speriat ce-o fi a umplut Răzburleanu federația de presari care l-au îndatorat în campanie? Sunt mulți cei față de care noul președinte și-a onorat promisiunile. Dar au rămas la fel de mulți și alți jurnaliști amăgiți de promisiunile candidatului. Iar ăștia se vor răsuci, micule speriat. Și nu e de bine. Pentru tine. Fiindcă, altfel, fotbalul, tot pentru tine, contează prea puțin. Contează atât cât îl pricepi. La fel de puțin cât contezi și tu pentru el.

Se spune că succesurile lui Răzburleanu ar avea împrumutătură prezidențială. Deși anumite coincidențe au cam fost ale dracului rău de tot, nu cred în această variantă. Fiindcă rezerva de succesuri prezidențiale, puține câte mai sunt, este destinată descendenților naturali. Nu și înfiaților.