Regina Maria

Regina Maria avea un gust desăvârşit şi era o mare admiratoare a artei bizantine, reuşea să combine stiluri şi obiecte diverse într-un chip curajos şi original, adora grădinile, iar căutarea armoniei estetice era pentru ea vitală. Sunt şi azi impresionante, după 70 de ani de neglijenţă, grădinile construite de ea la Balcic, în curtea castelului de pe malul mării.

În vizita ei târzie în Malta, în 1923, după ce anii copilăriei şi-i petrecuse cu familia pe insulă, Regina este cucerită de regăsirea paradisului. Şi reîntâlnirea cu mulţi cunoscuţi e emoţionantă: fiul grădinarului, un grăjdar şi câţiva oficiali maltezi. Sudul Italiei e apoi şi el fascinant, cu soarele şi frumuseţile lui.

"Casele nu au ferestre, ci doar mici deschizături pătrate fără geamuri şi cu mici transperante şi deseori o mică scară exterioară de piatră care duce la camera de sus.

Liniile sunt toate drepte, solide, totul este făcut din piatră malteză, gălbuie, care arată ca nişte felii tăiate dintr-o prăjitură. Sunt porţiuni cu copaci indieni, măslini şi mulţi smochini. Grădinile sunt ascunse în spatele caselor, totul este misterios, incitant, plin de surprize, poţi fi întotdeauna sigur că vei descoperi mici colţuri de frumuseţe ascunse, care nu pot fi decelate de la început, dar care eşti sigur că există şi că în orice clipă poate apărea unul minunat.

Trebuie să repet la nesfârşit că îmi place totul la nebunie! Este pentru mine o mare bucurie, emoţie, încântare cu acelaşi extaz intens şi aproape dureros.

În Siracuza am găsit livezi de migdali înfloriţi şi un frumos hotel amenajat într-o fostă mănăstire dominicană. În grădina mănăstirii era plin de pergole de piatră, vase vechi şi multe flori, de unde se vedeau marea şi muntele. Un loc ca un paradis. Foarte bucuroasă că am putut să mai rămânem în acest loc divin, am plecat pe jos să mai cotrobăim prin magazinele de antichităţi, care erau pline de multe lucruri proaste, dar şi multe obiecte diverse, extrem de tentante.

În Taormina, alte magazine de antichităţi şi câteva cumpărături: o masă octogonală cu incrustaţii, o ladă siciliană veche sculptată, un mic brazier de alamă pe un trepied şi o extrem de frumoasă farfurie veche de alamă, foarte mare, mai mare decât cele care se găsesc în general, şi cu un design deosebit de fascinant. Printre "anticari" am întâlnit un drăguţ englez care colecţionase mulţi ani. El m-a luat la el acasă. Aici avea nenumărate vase, destule ca să mă facă să-mi pierd capul. Toate grădinile sunt pline de ele, minunate, rustice, groase, perfect modelate.

La Palermo, o mănăstire aşezată pe deal, în afara oraşului, de acolo se văd oraşul, marea şi munţii şi minunatele plantaţii de portocali şi lămâi din faţa sa. Biserica în sine este o comoară de arhitectură bizantină, interiorul străluceşte de mozaicul pe suport auriu, care este admirabil conservat. Este atât de uimitoare, încât îţi taie respiraţia. Ai cu adevărat sentimentul că visezi cel mai minunat vis.

Ca să fie totul şi mai minunat, intri într-o mănăstire şi o grădină care este poate cea mai extraordinară dintre toate grădinile de mănăstiri din lume, având în vedere că grădinile de mănăstiri sunt întotdeauna lucrări încântătoare. Aceasta este imensă şi fiecare coloană care înconjoară aleea este diferită, fiecare capitel este o minune de sculptură. În mijloc sunt numeroase flori, acum nu sunt toate înflorite, dar irişii, narcisele, anemonele şi trandafirii sunt înfloriţi.

Pentru a face întregul loc şi mai minunat, se trece prin aceste mănăstiri şi se iese pe o terasă cu grădină care este închisă cu un zid mic şi care este deasupra marginii abrupte a dealurilor, de unde ai acea incredibilă panoramă. Cu greu m-am putut dezlipi de acea aproape prea mare frumuseţe, care te copleşeşte şi te umple de dorul pentru cei pe care îi iubeşti şi pe care ai vrea să îi ai cu tine."