Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conştiinţa noastră este o putere de neimaginat, una pe care ne prefacem că n-o vedem prea bine, una pe care încercăm s-o ignorăm, s-o credem mai degrabă o idee sau un vis. Ea continuă să-şi facă treaba cu o acurateţe de care nu este în stare nici un aparat inventat de mintea omenească. Conştiinţa nu are adoraţi, aleşi, preferaţi; ea înregistrează fiecare mişcare a minţii, fiecare decizie, alegere şi acţiune pe care omul le face şi acţionează potrivit lor. Dacă-i bine ceea ce omul gandeşte, vorbeşte sau face, conştiinţa îl face să se simtă bine, să simtă fericirea, bucuria, mulţumirea, pacea, siguranţa, certitudinea, încrederea în sine etc. Dacă, dimpotrivă, omul greşeşte cu ”gandul, cu vorba sau cu fapta”, conştiinţa îl face să se simtă...rău. Răspunsul conştiinţei este unul automat, corect, imediat şi conţine două forme esenţiale de manifestare; unul interior, emoţional şi altul exterior, care parvine tot către examinarea conştiinţei din lumea evenimentelor, a vieţii de zi cu zi. Astfel, fie că ne gandim la o situaţie, la o problemă, la ceva frumos sau urat, fie că lumea ne provoacă probleme sau aduce către noi evenimente fericite, conştiinţa ne oferă instantaneu un răspuns, ne spune ceva despre noi înşine. Ceea ce simţim în fiecare moment, ceea ce trăim în interior nu-i creaţia altor oameni, nu-i creaţia unor forţe incontrolabile, de nestăpanit, nu-i ceva ce se iveşte neaşteptat şi fără motiv în fiinţa noastră, ci-i răspunsul automat al conştiinţei la modul nostru de a gandi, a vorbi, a acţiona, a ne comporta cu noi înşine şi cu lumea ce ne înconjoară. Atributul esenţial al conştiinţei este – cred eu – puterea ei de a ”înregistra” şi a reda apoi în mod fidel, sub forma emoţiilor, melodiile pe care tot noi le cantăm în fiecare clipă. Tocmai aceste înregistrări devin ”programe”, adică obiceiuri de percepţie şi de acţiune, care ne determină să facem tot ce facem, fie bun sau rău. Din pricina acestui sistem existent în însăşi conştiinţa noastră (este ceea ce ne-a fost dăruit de Dumnezeu pentru a ne conduce vieţile şi a fi conştienţi de sine), dacă învăţăm să reacţionăm cu manie, de exemplu, cand cineva încearcă să ne arate o faţetă a existenţei, vom simţi manie automat în faţa oricărei experienţe asemănătoare. Întrucat mania arată că nu gandim corect în raport cu puritatea conştiinţei, deci ne spune că suntem la distanţă mare de adevăr, noi sfarşim prin a simţi mania ”înregistrată” în experienţele trecute şi o manifestăm automat, chiar în situaţii în care motivaţia exterioară pe care o vedem este inexistentă. Cu alte cuvinte, trăim supărări imaginare, iubiri imaginare, suferinţe imaginare şi proiectăm întotdeauna aceste imaginaţii asupra...unor persoane, evenimente de viaţă sau întamplări, pe care le vedem ca printr-o ceaţă deasă, deci nu le vedem în mod real, dar credem că asta facem.
Pentru că acţionăm şi percepem eronat în mod repetat ajungem să ne îndrăgostim de persoane pe care nu le cunoaştem deloc şi, mai mult, aşteptăm iubirea lor, care nu se manifestă niciodată. Pentru că suntem condiţionaţi de erori de percepţie din trecut, uram oameni pe care nu i-am întalnit niciodată şi nu ne-au făcut nici cel mai mic rău. Conştiinţa ne spune că suntem în greşeală şi atunci cand vedem la televizor, de exemplu, o persoană şi declarăm sus şi tare că ne displace profund, deşi nu avem nici o idee despre cine este acea persoană. Tot conştiinţa ne atrage atenţia că suntem în eroare, că avem nevoie de autocorijare cand, la prima întalnire respingem pe cineva, cu expresia ”nu-mi place, nu pot să sufăr persoana asta”. Respingerea fără motiv, ca şi dragostea pentru necunoscuţi sunt simptome ale unor erori de percepţie pe care le-am practicat de multe ori înainte, dar nu suntem conştienţi de ele. Conştiinţa ne invită la corecţie în percepţie, mai întai, apoi în comportament, în acţiune şi chiar în modul de a vorbi. Fără corecţia aceasta simptomele se agravează şi ne conduc spre alegeri greşite, ne determină să investim sentimente exagerate în persoane şi situaţii a căror prezenţă este doar una vindecătoare pentru conştiinţa proprie.
Citește pe Antena3.ro
