Să ne ferim de noi înșine, mai ales de când am devenit cu toții greci

Elenismul a influenţat întreaga lume, dar mai ales Imperiul Roman, precursorul UE, fie că e vorba de cel antic ori de acela medieval: Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană (Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae). Sau poate că influenţa grecească se transmite numai prin ceea ce au titrat revistele consacrate cu litere de-o şchioapă pe copertă: We Are All Socialist Now!

Cert este că sunt aproape 11 ani de la criza datoriei suverane a Greciei, care la un moment dat părea că amenință să dezintegreze zona euro. Și constatăm că, cel puțin în sens financiar, "noua normalitate" sau "marea resetare", concepte despre care se vorbește acum în perspectiva pandemiei globale COVID-19, au devenit de fapt realități în Europa de mai demult.

Cum așa? Păi ne aducem aminte că problema greacă, survenită și pe fondul marii crize financiare și economice mondiale ce a pornit de la "cangrenarea" portofoliilor securitizate de credite ipotecare subprime din SUA, a fost pusă în cele din urmă sub control prin adoptarea unor măsuri fără precedent, care au contrazis toate principiile prudenței fiscale și monetare clasice, despre care se presupunea că stau la temelia monedei unice europene. Creditorilor privați li s-au impus haircuturi, iar politica de relaxare cantitativă a Băncii Centrale Europene (BCE), prin achiziții masive de obligațiuni guvernamentale (la limita finanțării monetare a deficitelor) a devenit încet-încet rutină.

După ce s-au stins cele mai vizibile efecte ale crizei și s-a instaurat o perioadă de relativă creștere economică, parcă nu te prindeai din prima că s-a instaurat o "nouă normalitate" financiară și că, de fapt, aproape nimeni nu mai face nici măcar efortul de a simula adeziunea la principiile prudenței fiscale și monetare. Nici măcar Germania, deși a continuat să înregistreze excedente bugetare (și să se împrumute la costuri infime, uneori negative).

Pe scurt, de unde Grecia era privită ca o oaie neagră a zonei euro și a UE, am devenit cu toții greci, deși nu ne place să o recunoaștem. Cum ar spune un istoric al culturii, mai în glumă, mai în serios, Europei îi este greu spre imposibil să se desprindă de moștenirea ei elenistică, impregnată adânc în fibra popoarelor.

Pe acest teren deja pregătit a survenit depresia economică generată de pandemia coronavirus și de măsurile restrictive luate pentru frânarea ei. Ce vreau să spun e că politicile financiare "neortodoxe" pe care le vedem aplicate nu au fost inventate acum, ci doar intensificate și, ca să spun așa supernormalizate. Vedem cum nu doar zona euro, ci întreaga UE se împrumută "în grup". Iar ideea lui George Soros despre emiterea de așa-numite "obligațiuni perpetue" (la care se plătesc doar dobânzile, iar principalul niciodată) de către blocul comunitar sună acum extrem de mainstream.

De vreme ce am devenit cu toții greci, ar fi bine să ne ferim de cadourile antieconomice pe care ni le facem nouă înșine.

Asta însă cu precizarea că germanii, puşi să conducă imperiul roman, cel influenţat de elenism, se vede că scapă frâiele pe zi ce trece, se bucură mai puţin de încrederea cu care au fost învestiţi, pe motiv că-s oameni serioşi. Dar ştiţi ce a păţit până la urmă acel imperiu, roman de naţiune germană, influenţat de elenism? S-a autodizolvat, lovit iremediabil de incursiunile lui Napoleon Bonaparte, care a spus că în politică prostia nu este un handicap. El e acela care a mai afirmat că dacă vrei să rezolvi o problemă pui un om, dacă nu, numeşti o comisie.

PS: Acest articol e valabil în condiţiile în care democraţia definită de Platon, cu lipsurile semnalate de Aristotel, ar mai exista în această accepţiune, iar noţiuni precum capitalism şi socialism ar fi percepute după cum au fost definite. Redefinirea termenilor, care încă nu a fost făcută,  poate schimba înţelegerea textului.