Săptămâna sentințelor definitive și irevocabile

Petrolul a preluat șefia clasamentului, cocoțându-se vremelnic peste Steaua și Astra. Diferența dintre cele trei ocupante ale podiumului nu este însă făcută din cine știe ce virtuți ale jocului. Nicidecum. Doar întâmplarea rămâne dominantă într-un fotbal al prestațiilor contradictorii, într-un fotbal sărăcit de consistență valorică. În timp ce Steaua și Astra au gafat până la capăt în meciurile cu FC Botoșani, Petrolul s-a oprit la jumătatea eșecului în meciul cu Rapid. Dar verdictele competiției interne n-au deocamdată discurs convingător pentru trufașele clasamentului. Sentințele imediate, definitive și irevocabile amenință dinspre partidele retur pe care Steaua, Astra și Petrolul le au de susținut în play-off-ul competițiilor europene. Partide în care tocmai șefii clasamentului au cea mai dificilă poziție de start.

Steaua merge la Ludogoreț protejată de victoria obținută pe teren propriu. Despre șansa calificării echipei noastre în grupele Champions League se discuta cu mult optimism. Un optimism care s-a mai temperat sub amenințarea unor indisponibilități de lot. Mă refer, în principal, la Arlauskis și Cristi Tănase, piese greu de înlocuit. Lipsa portarului titular nu se contorizează doar prin diferența de valoare dintre acesta și rezerva sa. Intră în discuție și încrederea prin care titularul dă siguranță apărării imediate. Cristi Tănase, la rându-i, este fotbalistul care, în ultimul timp, leagă foarte bine echipa în faza de construcție. Spre deosebire de Lucian Sînmărtean, fotbalist care se îngrijește mai mult de propria-i prestație. Acord totuși credit lui Costel Gâlcă. Gândește bine fotbalul și poate găsi soluții prin care să depășească aceste dificultăți.

Astra aduce la Giurgiu un adversar cu nume mare, dar cu un prezent mai puțin convingător. Daniel Isăilă a demonstrat întotdeauna o bună așezare în realitatea de fapt. Merg pe mâna lui și de această dată. Și cred că va reuși să-și protejeze jucătorii și de efectul euforiei amatoricești promovată de marginali, și de efectul preamăririi artificiale a adversarului.

Petrolul duce cu sine, la Zagreb, povara eșecului apăsător înregistrat pe teren propriu. Răzvan Lucescu a avut totuși un discurs încurajator, vorbind despre capacitatea echipei sale de a realiza, chiar și în deplasare, o vicorie care să mențină Petrolul în competiție. Încurajările au rostul lor. De aceea nu-l pot acuza pe Lucescu jr. de o oarece plutire. Eu nu cred însă că rezultatul de la Ploiești va putea fi întors în favoarea nostră. Dar dacă găzarii îmi vor da cu minunea-n cap, nu mă voi supăra. Dimpotrivă! Într-o astfel de situație sunt capabil să apreciez chiar și rezultatele contradictorii.