Schimbare să fie, dar de ce

Premierul Dacian Cioloş a schimbat patru dintre membrii cabinetului său. Miniştrii de la Educaţie, Transporturi, Comunicaţii şi încă ceva. Nici nu mai contează. În jumătate de an de mandat, opt oameni s-au schimbat în garnitura tehnocrată, pusă la şefia ţării pentru doar 12 luni. Ce fel de proiecte poţi face, la nivelu guvernamental, pe un asemenea termen scurt, cu o asemenea fluctuaţie de personal. Ce strategie să ai. Îmi imaginez că durează ceva, ministru fiind, până înţelegi măcar arhitectura birocratică, dar până te poţi apuca efectiv de proiecte şi propuneri concrete. Sau, mă rog, poate asta e doar viziunea mea retrogradă. Poate că oamenii aceştia sunt Speedy Gonzales şi ei fac totul mult mai repede, mult mai bine şi mult mai eficient. Dar dacă ar fi aşa, ar trerbui să vedem rezultatele şi în vieţile noastre. Ceea ce, mărturisesc, la mine nu se vede. Cu toate că actualul guvern tocmai a trecut de jumătatea mandatului său. La Educaţie, haosul e la fel de mare, n-am văzut niciun kilometru de autostradă în plus, la fonduri europene suntem în continuare fruntaşi, cu zero euro obţinuţi anul acesta. Deci totul e bine în ţara românească. Păcat că nici nu apucăm să reţinem numele miniştrilăr, că ei şi dispar înapoi, prin birourile de unde au fost vremelnic chemaţi să facă ceva şi nu au reuşit.