x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Se crapă parbrizul Zânei

0
Autor: Florin Condurateanu 21 Apr 2015 - 10:31
“În coşmarurile mele cele mai negre îmi apare parbrizul de la Dacie care se crapă încet, încet, mă revăd pe mine ieşită jumătate pe geamul care se spărsese din buşitura cu autobuzul morţii. M-am dezmeticit peste câteva minute, m-am întors. De groază! Mama se răsucise în momentul ciocnirii de autobuz de pe scaunul din dreapta volanului, s-o protejeze cu trupul ei pe sora mea mai mică, o salvase, dar mama era moartă”. Vorbele Andreei Marin se topesc într-o tăcere de începuturi de lume, ochii ei par că vor să se agaţe de imaginea mamei, ridicată la cer în cumplitul accident de maşină care o răpise de lângă soţ şi cele două fetiţe de 6 ani şi respectiv 9 ani, Andreea.Viitoarea îndrăgită vedetă de televiziune alintată de români “Zâna Suprizelor” . Recent Andreea Marin a declarat presei ca de atâtea ori că moartea mamei i-a marcat profund soarta, dar că refuză să-şi amintească momentul tragediei. Ei bine, Jurnalul Naţional este singurul care ştie în amănunt clipa accidentului din relatarea exclusivă a Andreei. “Patru ore au lucrat medicii să-i scoată surorei mele mai mici cioburile din ranile de pe faţă. Fără scumpa de mama, am rămas eu gospodina familiei, mă mai ajuta cineva la gătit. Seara, când venea tata de pe şantierul de construcţii mâncam, eu mă descurcam. Apoi se stingea lumina şi tata ne lua pe genunchi şi la lumina unui opaiţ ne citea poezi de Păunescu din “Rezervaţia de zimbri” .

Serviciul de email marketing furnizat de