x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Show la bogaţi!

0
Autor: Vasile Seicaru 26 Oct 2008 - 00:00
Show la bogaţi!


INSENSIBILI  •  "BIET ARTIST, BIET ACTOR"
Abia am sosit acasă de la o "cântare" pentru bogaţi... foarte bogaţi, poate mult prea bogaţi! M-am dus să "prestez", să fac ce ştiu eu mai bine! Starea mea e una pe care aş vrea s-o cunoşti şi tu (cu toate că s-ar putea să nu te intereseze, dar eu îţi spun totuşi!)



INSENSIBILI  •  "BIET ARTIST, BIET ACTOR"
Abia am sosit acasă de la o "cântare" pentru bogaţi... foarte bogaţi, poate mult prea bogaţi! M-am dus să "prestez", să fac ce ştiu eu mai bine! Starea mea e una pe care aş vrea s-o cunoşti şi tu (cu toate că s-ar putea să nu te intereseze, dar eu îţi spun totuşi!)

Locul de desfăşurare: un hotel, un complex important din Bucureşti, unde aproape în fiecare seară, în câte o sală, se întâmplă tot felu’ de evenimente care mai de care mai pestriţe sau mai viu colorate. Bănuiam cam ce va fi, de aceea nu mă tragea aţa să vin, dar totuşi m-am dus! Vreo zece mese mari, rotunde, la care stăteau oameni bogaţi care au venit la întâlnire. Majoritatea în vârstă, preţioşi, să nu îndrăzneşti să-i atingi, să nu cumva să îndrăzneşti să le strici discuţiile legate de... afaceri, da ’ce credeai!

DEZGUST.
Am intrat, m-am prezentat, şi am început recitalul meu la fel cum fac în orice altă situaţie de genul acesta! Nu prea mă duc eu la paranghelii, petreceri sau alte evenimente mondene. Nu m-ai văzut sigur pe la aşa ceva că nu-mi place, de aceea de fiecare dată mai degrabă refuz să merg! Încă de la intrarea mea în scenă, oamenii vorbeau, îşi fumau tacticos ţigările de foi, îşi savurau şi mai preocupaţi pipele, unii vorbeau la telefon, alţii povesteau probabil cât de greu se strâng averile, ce calvar să strângi milioanele de euro în câteva luni... puţini au băgat de seamă că pe scenă e cineva, cu toate că li s-a spus de la început că va fi o surpriză... dar n-am fost! Mă gândeam că nu-s pe placul lor, că nu le place muzica mea, dar nu despre asta era vorba acolo. Oamenii de felul ăsta, nu vibrează la nimic în afara foşnetului bancnotelor, pe care şi-l aud şi din buzunar, şi din carduri, şi din portmonee !... Am cântat şi "săracă inima mea", în speranţa că vor întoarce măcar privirea spre scenă, că doar era un cântec pur românesc, dar nu aveau ei nici timp, nici stare de aşa ceva! În general nu mă pot plânge că n-am succes, ba din contră, la fiecare concert cânt mai mult decât e prevăzut în contract, şi asta pentru că vrea lumea, dar aici mă întrebam cu mirarea pe chip... că se putea vedea cu ochiul liber: ce caut acolo? La început m-a amuzat, apoi m-a întristat, în cele din urmă mi s-a făcut silă de ce se întâmplă! Oameni insensibili la orice li se oferă, oameni care au uitat să se bucure, se vedea de la o poştă că dacă ar fi venit acolo şi Phill Collins nu l-ar fi băgat în seamă! Ştiam din viaţă că bogăţia cea care dă pe dinafară, cea nesimţită, dezumanizează îl face pe omul în cauză insensibil la tot ce e frumos cu adevărat, nu la ce a stabilit el că-i frumos! Faptul că am cerut linişte mi-a atras probabil antipatie şi dispreţ, dar pe mine nu asta mă interesa atunci decât să-i fac să-şi vadă măcar pentru o fracţiune de secundă sufletele! Aş putea să-ţi spun mai multe desprea seara asta, dar starea mea e una de dezgust, de scârbă, dar şi de tristeţe fără seamăn, una care vine din lăuntrul meu... al unui "biet artist", al unui "biet actor"!

Mi-am terminat treaba scurtând pe cât am putut cântecele, pentru a părăsi repede "locul faptei", refuzând şi nenorocita de farfurie cu nu ştiu ce bucăţi alese, dar şi onorariul!
Citeşte mai multe despre:   cutia cu romantism

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de