Şi dacă Ştefan Iordache ne mai bucura sufletele încă 20 de ani?

Stefan Iordache ar fi implinit 71 de ani. Un inger l-a asezat cu grija pe aripa lui si l-a ridiat la ceruri, desi ar fi avut inca multa treaba pe pamant. Treaba lui timp de o jumatate de secol a fost sa bucure suflete de romani. Ar fi avut acum 71 de ani, dar, daca s-ar fi intamplat sa aiba longevitatea maestrului Beligan, inca 20 de ani ne-ar fi hranit cu arta adevarata izvorata mereu cu eleganta si discretie din harul sau inegalabil. Intr-o emisiune pe care am avut-o cu el Stefan Iordache mi se destainuia cu un calm olimpian: "Mi-am facut si cruce aici in cimitirul comunei Gruiu si m-am scris pe cruce in fruntea distributiei. Cand n-oi mai fi vreau sa creasca pe pieptul meu iarba romaneasca, sa ma calce pas de roman si sa-si aminteasca doar atat, aici doarme un roman cu numele Stefan Iordache". Orice discutie cu Stefan Iordache te ducea in teritoriul fascinatiei totale. L-am intrebat cum se leapada de pielea unui personaj pentru spectacolul de a doua seara, avand in cursul diminetii si filmari, unde intrupa alt tip de erou. "Greu, dupa ce intr-o seara esti Richard, in a doua seara un barman care mai si scuipa pe jos, in urmatoarea seara un mare actor ajuns la crepuscul, dar care refuza sa creada ca i-a apus vremea, nici eu nu mai stiu care este Stefan Irodache cel adevarat". Si povestirea uriasului actor te face sa te gandesti la ea cateva zile. "Raman ultimul in sala de teatru, si cand nu mai e decat femeia de serviciu si nu mai arde decat un bec chior simt nevoia sa ies pe scena si sa rostesc o replica din piesa, care pur si simplu imi vine pe moment. Simt ca pe undeva s-a scurs din mine o parte din personalitatea eroului jucat pana acum o jumatate de ora. Apoi, ma duc acasa, dar pe jos mergand agale pe strazile pustii de noapte ale Bucurestiului si in camera mea ma las sa alunec intr-un fotoliu. Peste cateva zeci de minute ma apuc sa citesc a suta oara rolul din noua piesa la care a doua zi de dimineata este repetitie. Intr-una dintre seri nu patrundeam in toate subtilitatile unei replici spuse de personajul meu viitor. Am dat telefon in miez de noapte bunului meu prieten, o personalitate covarsitoare, i-am dat telefon lui George Constantin. Si George mi-a raspuns: «Cum, Stefane, o treaba atat de importanta ca descifrarea unor vorbe destepte ale personalului o putem rezolva la telefon? Trag pantalonii pe mine si vin sa discutam ochi in ochi». Am stat cu George pana s-a facut de ziua, dar pentru mine replica enigma a personajului se descifrase si m-am dus usurat la repetitie". In alta noapte, imi povestea Stefan Iordache, se chinuia sa nasca draga sa catelusa. Stefan se agita si isi rupea degetele si nu stia cum s-o ajute. I-a dat telefon altui mare prieten, lui Amza Pellea. La 3 noaptea, Amza a venit in tromba la volanul Daciei sale, si Stefan cu catelusa in brate si cu Amza au ajuns la medicul veterinar. Cand au aparut zorile, deja sugeau patru bulgarasi albi, iar Stefan Iordache si Amza Pellea se imbratisau.