x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Şi râd, şi plâng...

Şi râd, şi plâng...

de Marian Nazat    |    28 Dec 2014   •   18:48
Şi  râd, şi plâng...

Rochia doamnei Iohannis, atâta a rămas din toată tevatura cu învestitura noului Preşedinte al României. Ca “nasul Cleopatrei”, altădată... Într-o ţară  tabloidizată, la ce altceva să te aştepţi din partea aşa-zişilor  formatori de opinie ? Ne-au copleşit ţoapele ofuscate şi  moftangiii flecari, ei ne dictează ritmul de zi cu zi din dosul  Facebook-urilor slinoase. Reţelele de socializare  au devenit un fel de şanţuri pe care, nu demult, ţaţele  ieşeau  să bârfească  şi să poarte vorbele.  Tocmai de aceea presa şi-a  pierdut orice brumă de credibilitate, fiindcă s-a împiedicat mai mereu de... rochia doamnei Iohannis.

Până să plece Necuratul din Palatul din Deal,   afară era întuneric, ploua putrezicios şi mirosea a sfârşit de lume. De  cum a zbughit-o  din colivia prezidenţială,  a izbucnit un soare neverosimil. Ziua s-a luminat dintr-odată şi cerul a căpătat culori  tonice. Să fi fost un simplu semn divin ?

 Nici n-a trecut bine de porţile Cotrocenilor că Traian Băsescu  s-a şi repezit în prima cârciumă. Păi n-a făcut el din România întreagă o Cireşica mai mare ? Şi-a îmbrăcat ţoalele de plebeu şi s-a repezit să strige  tuturor că vrea să redevină un “om normal”. Dar nu oricum, ci suit pe o masă, în mijlocul  berăriei, ca orice  chefliu  cu antecedente  din astea.  Ce mai caz patologic, să-ţi revendici  normalitatea  într-o tavernă,  cocoţat, ca toţi beţivanii, pe masă ?... Apropo, insul a fost nu vreun buldozerist sau strungar, ci  chiar şeful statului....

 În această atmosferă candrie, dizeuza cea bălaie a politicii de şantan nu s-a lăsat mai prejos, dimpotrivă. A urcat şi ea pe scenă şi s-a produs artistic, cu vulgară dezinhibiţie. “Să râd, să plâng”, a fredonat cu tâlc duduia Elena privindu-şi cariera părelnic ruinată.

 Valul  de entuziasm popular declanşat după alegerea sibianului Klaus Iohannis are un iz provincial.  “Iată, băiatul nostru a  ajuns şef la Bucureşti”, par a spune cei de dincolo de Chitila. Dar, o dată mutat în capitală, ex-primarul  va fi înconjurat de lichelele cu graiul mieros şi prefăcut, niciodată dispuşi  să-şi abandoneze rolul de sforari. Şi nu se vor lăsa până nu-l vor înfăşura în astfel de iţe pe preşedinte, astfel încât să-l transforme în marionetă. Oricum, n-ar fi pentru prima oară când se întâmplă aşa ceva în Valahia.

 Cum şi-o închipui neamţul că poate trece la treabă  cu astfel de frânari ai bunului simţ ? România lucrului temeinic zace în birt  şi cine s-o mai scoată de-acolo, s-o spele şi s-o dezalcoolizeze ? Iar mai apoi s-o şi pună la muncă...

×