x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şi râd, şi plâng...

0
Autor: Marian Nazat 28 Dec 2014 - 18:48
Rochia doamnei Iohannis, atâta a rămas din toată tevatura cu învestitura noului Preşedinte al României. Ca “nasul Cleopatrei”, altădată... Într-o ţară  tabloidizată, la ce altceva să te aştepţi din partea aşa-zişilor  formatori de opinie ? Ne-au copleşit ţoapele ofuscate şi  moftangiii flecari, ei ne dictează ritmul de zi cu zi din dosul  Facebook-urilor slinoase. Reţelele de socializare  au devenit un fel de şanţuri pe care, nu demult, ţaţele  ieşeau  să bârfească  şi să poarte vorbele.  Tocmai de aceea presa şi-a  pierdut orice brumă de credibilitate, fiindcă s-a împiedicat mai mereu de... rochia doamnei Iohannis.

Până să plece Necuratul din Palatul din Deal,   afară era întuneric, ploua putrezicios şi mirosea a sfârşit de lume. De  cum a zbughit-o  din colivia prezidenţială,  a izbucnit un soare neverosimil. Ziua s-a luminat dintr-odată şi cerul a căpătat culori  tonice. Să fi fost un simplu semn divin ?

 Nici n-a trecut bine de porţile Cotrocenilor că Traian Băsescu  s-a şi repezit în prima cârciumă. Păi n-a făcut el din România întreagă o Cireşica mai mare ? Şi-a îmbrăcat ţoalele de plebeu şi s-a repezit să strige  tuturor că vrea să redevină un “om normal”. Dar nu oricum, ci suit pe o masă, în mijlocul  berăriei, ca orice  chefliu  cu antecedente  din astea.  Ce mai caz patologic, să-ţi revendici  normalitatea  într-o tavernă,  cocoţat, ca toţi beţivanii, pe masă ?... Apropo, insul a fost nu vreun buldozerist sau strungar, ci  chiar şeful statului....

 În această atmosferă candrie, dizeuza cea bălaie a politicii de şantan nu s-a lăsat mai prejos, dimpotrivă. A urcat şi ea pe scenă şi s-a produs artistic, cu vulgară dezinhibiţie. “Să râd, să plâng”, a fredonat cu tâlc duduia Elena privindu-şi cariera părelnic ruinată.

 Valul  de entuziasm popular declanşat după alegerea sibianului Klaus Iohannis are un iz provincial.  “Iată, băiatul nostru a  ajuns şef la Bucureşti”, par a spune cei de dincolo de Chitila. Dar, o dată mutat în capitală, ex-primarul  va fi înconjurat de lichelele cu graiul mieros şi prefăcut, niciodată dispuşi  să-şi abandoneze rolul de sforari. Şi nu se vor lăsa până nu-l vor înfăşura în astfel de iţe pe preşedinte, astfel încât să-l transforme în marionetă. Oricum, n-ar fi pentru prima oară când se întâmplă aşa ceva în Valahia.

 Cum şi-o închipui neamţul că poate trece la treabă  cu astfel de frânari ai bunului simţ ? România lucrului temeinic zace în birt  şi cine s-o mai scoată de-acolo, s-o spele şi s-o dezalcoolizeze ? Iar mai apoi s-o şi pună la muncă...

Serviciul de email marketing furnizat de