Rochia doamnei Iohannis, atâta a rămas din toată tevatura cu învestitura noului Preşedinte al României. Ca “nasul Cleopatrei”, altădată... Într-o ţară tabloidizată, la ce altceva să te aştepţi din partea aşa-zişilor formatori de opinie ? Ne-au copleşit ţoapele ofuscate şi moftangiii flecari, ei ne dictează ritmul de zi cu zi din dosul Facebook-urilor slinoase. Reţelele de socializare au devenit un fel de şanţuri pe care, nu demult, ţaţele ieşeau să bârfească şi să poarte vorbele. Tocmai de aceea presa şi-a pierdut orice brumă de credibilitate, fiindcă s-a împiedicat mai mereu de... rochia doamnei Iohannis.
Până să plece Necuratul din Palatul din Deal, afară era întuneric, ploua putrezicios şi mirosea a sfârşit de lume. De cum a zbughit-o din colivia prezidenţială, a izbucnit un soare neverosimil. Ziua s-a luminat dintr-odată şi cerul a căpătat culori tonice. Să fi fost un simplu semn divin ?
Nici n-a trecut bine de porţile Cotrocenilor că Traian Băsescu s-a şi repezit în prima cârciumă. Păi n-a făcut el din România întreagă o Cireşica mai mare ? Şi-a îmbrăcat ţoalele de plebeu şi s-a repezit să strige tuturor că vrea să redevină un “om normal”. Dar nu oricum, ci suit pe o masă, în mijlocul berăriei, ca orice chefliu cu antecedente din astea. Ce mai caz patologic, să-ţi revendici normalitatea într-o tavernă, cocoţat, ca toţi beţivanii, pe masă ?... Apropo, insul a fost nu vreun buldozerist sau strungar, ci chiar şeful statului....
În această atmosferă candrie, dizeuza cea bălaie a politicii de şantan nu s-a lăsat mai prejos, dimpotrivă. A urcat şi ea pe scenă şi s-a produs artistic, cu vulgară dezinhibiţie. “Să râd, să plâng”, a fredonat cu tâlc duduia Elena privindu-şi cariera părelnic ruinată.
Valul de entuziasm popular declanşat după alegerea sibianului Klaus Iohannis are un iz provincial. “Iată, băiatul nostru a ajuns şef la Bucureşti”, par a spune cei de dincolo de Chitila. Dar, o dată mutat în capitală, ex-primarul va fi înconjurat de lichelele cu graiul mieros şi prefăcut, niciodată dispuşi să-şi abandoneze rolul de sforari. Şi nu se vor lăsa până nu-l vor înfăşura în astfel de iţe pe preşedinte, astfel încât să-l transforme în marionetă. Oricum, n-ar fi pentru prima oară când se întâmplă aşa ceva în Valahia.
Cum şi-o închipui neamţul că poate trece la treabă cu astfel de frânari ai bunului simţ ? România lucrului temeinic zace în birt şi cine s-o mai scoată de-acolo, s-o spele şi s-o dezalcoolizeze ? Iar mai apoi s-o şi pună la muncă...