x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Starea de fapt

0
Autor: Cristian Crisbăşan Cristian Crisbăşan 18 Aug 2012 - 21:00
Starea de fapt


Parintii mei au fost dintre aceia care au muncit ani in sir la construirea marelui sistem de irigatii din Baragan. Tata si-a distrus sanatatea prin baraci inghetate iarna sau pe nesfarsitele campuri mistuite de arsita verilor. Nu a facut-o pentru Ceausescu si partid. A facut-o pentru ca era inginer de imbunatatiri funciare din pasiune si stia un adevar simplu: ca sa fie roditor, pamantul trebuie ingrijit. Si mai stia ca apa inseamna viata. Cu apa rodesti pamantul, cu apa faci painea, apa bei dupa ce ai mancat paine.

S-a muncit in campia Baraganului cu angajati, voluntari, militari si cu puscariasi. Si asta nu a fost un vis megaloman de-al lui Ceausescu – precum Casa Poporului – ci respect pentru pamant. Ai pamant mult roditor? Cultiva-l, asta e menirea lui – si el iti va da roade sa mananci. De mii de ani omul face asta, in toata lumea.

Imediat dupa 1989 a inceput marele jaf din sistemul de irigatii lasat la voia intamplarii. S-a furat aproape tot, bucata cu bucata. S-au furat pana si dalele care pavau canalele de irigati. Si asta nu au facut-o politicienii sau oamenii de afaceri. Ci multe sute de mii de romani. A cazut dictatorul, s-a dat liber la furat – asta au inteles ei. Politicienii sunt vinovati ca nu au conservat si protejat acest bun – tot asa cum au distrus, din prostie, rea-credinta, incompetenta si neglijenta Uzinele ARO de la Camplulung, de exemplu. Imi aduc aminte cum, in 1991, cand publicam in ziarul Dreptatea o ancheta de coruptie despre cazul ARO, primeam telefoane in care mi se ofereau doua masini ARO ca sa tac si, pentru ca eu refuzam, dupa o ora eram sunat si eram amenintat ca masinile ARO pe care le refuzasem ma vor calca pe strada.

Dar dalele din canalele de irigatii din Baragan le gasiti azi prin curtile cetatenilor, nu in cele ale politicienilor. Si tevile, si pompele, si tot ce s-a mai furat.

La ce solutie am ajuns in 2012? Imaginile de pe ecranele televizoarelor sunt halucinante: prin satele uscate de seceta marsaluiesc procesiuni de popi, prin valuri de praf, agitand icoane sfinte si invocand ploaia prin rugaciuni, in timp ce vitele cad din picioare de sete si pamantul se crapa. Atat ne-a dus mintea si bunul-simt sa facem, asta avem azi. Iar guvernul sare populist in ajutor cu compensatii financiare pe care le platim tot noi, contribuabilii. Un cerc vicios perfect.

Facem o mare greseala ca ne focalizam critica doar asupra oamenilor politici si de afaceri corupti din tara asta. O evaziune fiscala de 40 de miliarde de euro raportata de Uniunea Europeana in Romania numai in anul 2011 exprima o realitate tragica: la dezastrul din tara asta contribuie multe milioane de romani – cei care sustin actuala clasa politica, pentru ca le ofera sistemul ideal sa "ciupeasca" si ei ceva de la masa marelui festin al coruptiei. Coruptii de la varf nu ar rezista acolo daca nu ar avea o baza larga de sustinere. Lupta reala nu se da intre poporul asuprit si corutii din sistemul politico-economic, ci intre romani si alti romani, in timp ce altii au emigrat sau stau indiferenti deoparte.

Da, ne trebuie infrastuctura rutiera, dar mai inainte ne trebuie hrana. Iar ca sa avem hrana, trebuie sa avem grija de pamant. Si asta inseamna APA. Pentru ca apa este viata.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de