Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cheltuielile cu impozitele, contribuţiile, cotizaţiile şi taxele au reprezentat în trimestrul II 2014 16,8% din totalul costurilor lunare ale românilor. Dar aceste date nu sunt comparabile cu seriile din perioadele precedente pentru că ancheta bugetelor de familie e stabilită pe baza populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2014, în concordanţă cu datele de la ultimul recensământ. Cu alte cuvinte, dacă spunem că în trimestrul II 2014 cheltuielile cu impozite au crescut cu 40% faţă de trimestrul corespunzător din 2008, ceea ce arată că fiscalitatea s-a mărit masiv în timpul crizei, cum nu recomandă manualele de economie, e un neadevăr. Fiindcă seriile nu sunt comparabile. Chiar şi informaţiile potenţial pozitive se lovesc de acest zid. De pildă, în trimestrul II 2013, cheltuielilile cu impozitele au avut o pondere de 16,7%. Diferenţa e neglijabilă, dar, din nou, trebuie să zicem nu se poate face această afirmaţie. Deoarece povara fiscală a devenit mai grea în 2014 şi dacă se vor modifica până la urmă seriile, pentru a deveni comparabile, probabil că acest procentaj se va duce în jos.
De unde bănuim acest lucru? După revizuirea întregii serii (2004 – 2014) în funcţie de populaţia rezidentă neestimată cu rezultatele recensământului din 2011 numărul şomerilor s-a plasat la 654.000 în august 2014, faţă de 651.000 în iulie. Da, numai că această modificare a venit în condiţiile în care seria veche arăta pentru iulie un efectiv de şomeri cu 7% mai mare: 698.000, în scădere de la 700.000 în iunie. Mergând pe acest “algoritm” ar trebui , după ce se contabilizează povara fiscală mai grea pusă pe umerii românilor în prima parte a lui 2014, să se micşoreze semnificativ datele din urmă, pentru că altfel ar fi asemănătoare ca procentaj cu cele din prezent. Şi victimele acestor schimbări vor fi, ca de obicei, oamenii de afaceri. Dacă ei luau în calcul anterior o cantitate mai mare de forţă de muncă disponibilă şi faptul că fiscalitate va eroda într-o mai mică măsură consumul, în contextul în care politicienii au scos până acum de trei ori ţara din criză, orizontul lor investiţional se va modifica din nou şi atunci probabil că vor alege Bulgaria pentru plasamentele lor, ţară care are o cotă unică de 10%, taxează dividendele cu 5%, percepe contribuţii sociale de 30% şi TVA de 20%.
Dar cu toate că nu putem compara cifrele actuale cu seriile precedente, din cifrele corespunzătoare trimestrului II 2014 tot rezultă că un salariat dă mai mulţi bani pe taxe (276 lei lunar) decât pe mâncare (221 lei). Iar după ce le plăteşte rămâne cu 769 lei, foarte aproape de veniturile pensionarilor după taxare (715 lei), persoane care în oraşele mari, precum Bucureşti, au gratuitate pe transportul cu autobuzul. Iată cât de mult se redistribuie, că nu degeaba e scris în paragraful 1 alineatul 3 din Constituţie că România e un stat social. Într-o ţară în care politicul dictează economicului cu ochii la alegeri, nu există vreo corelaţie între productivitate şi remuneraţie, ci doar interese legate de masa de pensionari care merge la vot, ceea ce face să nu se atingă nimeni de “drepturile” lor.
Citește pe Antena3.ro
