Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Haideţi să limpezim această chestiune, pe baza a ceea ce spunea, în urmă cu 80 de ani, celebrul economist austriac Ludwig von Mises. Concepţia liberală a vieţii sociale a creat sistemul economic întemeiat pe diviziunea muncii. Expresia cea mai evidentă a economiei de schimb este aşezarea orăşenească, ce e cu putinţă numai într-o astfel de economie. În oraşe, doctrina liberală a fost dezvoltată într-un sistem închegat şi în ele a găsit cei mai mulţi susţinători. Dar pe măsură ce bogăţia creştea mai mult şi mai repede şi cu cât creştea, în consecinţă, numărul de imigranţi de la sate către oraşe, cu atât mai puternice deveneau atacurile pe care liberalismul le suferea din partea principiului violenţei.
Populaţia venită de la ţară îşi găseşte curând locul în viaţa urbană şi adoptă repede la exterior maniere şi purtări orăşeneşti, dar rămâne vreme îndelungată străină de gândirea civică. O filosofie socială nu poate fi la fel de uşor însuşită ca o haină nouă. Trebuie câştigată, şi anume câştigată cu efortul gândirii. Astfel, găsim tot mereu în istorie că epoci de creştere puternic progresivă a lumii de gândire liberală, când bogăţia se înmulţeşte odată cu dezvoltarea diviziunii muncii, alternează cu epoci în care principiul violenţei încearcă să câştige supremaţia - în care bogăţia descreşte, pentru că diviziunea muncii decade. Creşterea oraşelor şi a vieţii urbane a fost prea rapidă; a fost mai mult extensivă decât intensivă. Noii locuitori ai oraşelor au devenit cetăţeni în mod superficial, dar nu şi în modul de gândire.
Astfel, odată cu înmulţirea lor, sentimentul civic a intrat în declin. De stânca aceasta s-au sfărâmat toate epocile culturale animate de spiritul burghez al liberalismului; tot de stânca aceasta pare că se va sfărâma şi propria noastră cultură burgheză, cea mai minunată din tot cursul istoriei. Mai ameninţători decât barbarii care asaltaseră zidurile cetăţii din afară sunt cetăţenii neasimilaţi dinlăuntru - aceia care sunt citadini numai ca aspect, dar nu şi ca gândire.
În 1922, când a apărut prima ediţie a lucrării lui Mises din care am extras rândurile de mai sus („Socialismul. O analiză economică şi sociologică”), 80% din români locuiau în mediul rural şi doar 20% în cel urban. Au urmat anii de migraţie forţată sat-oraş, din vremea comunismului, şi raportul a devenit de 55% la 45% în favoarea mediului urban. Dar ce folos, dacă 80% dintre români sunt atraşi tot de cei cu viziune intervenţionistă, colectivistă, de stânga, care acum se și îmbracă „căpitănește”, în straiele cu care au venit la oraș cei care le transmit copiilor prin „cei 7 ani de acasă” aceeași concepție?
