Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chemarea lui Ponta la Cotroceni m-a enervat ca pe orice antibăsist îndârjit. Premierul, așa sună în toate comunicatele, de presă și de nepresă, a fost „chemat”, nu invitat. Cum își permite Băsescu, dat jos, măcar moral, din funcția de președinte de bâta votului meu și al tău și al altor șapte milioane și aproape jumătate de cetățeni să-l cheme pe Ponta care a fost votat, el și USL-ul lui și al lui Antonescu de trei sferturi din votanții ultimelor alegeri? Care are în spate un Parlament cât Casa Poporului toată și mai mult de atât? Mă simt insultat. E ca și cum, cu deștul arătător culcat pe spate și făcut, prin repetiție cârlig, Băsescu mă cheamă la ordin pe mine, alegătorul. Nu vin, zic, că nu-s ospătar. Ponta merge. Cu un surâs mieros tencuit pe buze. Cu o seară înainte și cu două zile mai devreme se răstise la Băsescu. Băsescu dăduse primul, pe chestia Schengen, că de ce nu stăm în genunchi, așa cum ne-a învățat el, în fața nemților și europenilor în general. Că de ce nu l-am pus pe Morar, că dacă-l puneam unde de fapt e de vreo șapte prelungiri și ceva, intram, intram cu totul în Nemția și-n Patagonia. Păi nu stăm în genunchi că ne-am săturat, a zis Ponta și mi-a mers la suflet. Și mie și altora. Satisfacții mici, dar binevenite după ce am înghițit hapul coabitării. Mă așteptam ca întâlnirea de la Cotroceni să se lase cu păruială iar cei doi să se arate în final semeți și invalizi, eu pariind pe capetele în gură date de Ponta, mai tânăr, mai nealcoolic, mai sportiv. Aș! Întâlnirea, cică, a curs în termeni politicoși iar cei doi, asistați unul din colțul ringului de miniștrii Corlățean și Stroe, iar celălalt de tot guvernul de mistreți din umbră, au făcut un tango de mare eleganță. Păi parcă vă certarăți pe Schengen? Parcă era de rău. Aș! Că Băsescu are armata făcută praf, înțeleg. Berceanu schimbă paturile unuia din hotelurile lui, făcând o mică cheltuială de câteva milioane de euro, Udrea sapă la mormântul lui Blaga, Roberta vorbește singură. Sună goarna, tot sună, dar morții nu se mai întorc de la groapă. Pedeleii se sfârtecă între ei ca niște pisici turbate, iar marii lui procurori, cu care a pus cătușe României, nu mai sunt nici ei ce-au fost. Băsescu face o gălăgie care e mai mare decât el, bate în toate tablele cu ciocanul, dar efectul nu se arată. Drept pentru care „chemarea” premierului la Cotroceni a fost de ochii lumii, să-și arate mușchii dar, în fapt, pentru a-i da o dulceață. Iar premierul, arțăgos ieri de credeai că-l mai suspendă o dată pe suspendat, a venit și el cu sufertașul de magiun de la domiciliu. Schimbul de zaharicale a fost bruiat umoristic de niște postaci oficiali care au pus pe interneturi vorbe ale premierului care se nimereau cu o zi înainte, dar care nu mai concordau cu tangoul de azi. A fost un tango Schengen, plin de maniere. Cu toate că amândoi, spun foste dansatoare care au beneficiat de prestațiile lor, dansează ca niște cizme, nu s-au călcat pe picioare. Asta e, nu poți să le ai pe toate. Ponta mi se părea că având voturile noastre nu mai are nevoie de nimic. M-am înșelat. Îi mai trebuie ceva.
Citește pe Antena3.ro
