Ţara în care ura a biruit

Ura a invins. Iubirea a fost infranta, macelarita. De ce va bateti oameni buni? Ce urias mecanism de invrajbire a fost pus in lucrare si cine l-a urnit? Ne batem pentru Basescu! Ne uram pentru Basescu! Ne-am dezvatat de iubire si respect din motive de Basescu. Nu-i o miza prea mica, aproape ridicola, pentru a ne dezmembra si dezbina? Traiesc intr-o tara in care fiecare se simte indreptatit sa-l urasca pe celalalt, iar iubirea a devenit infirmitate. Citesc aceste cuvinte pe care le-am insirat aproape mecanic.

Pe 29 iulie Basescu va deveni trecut. Va ramane o pata neagra, urata, statuta, de nerememorat a istoriei noastre. Ma asigura un prieten, ales recent primar, pe o vale lunga si lata si munteneasca a Prahovei mele natale. Aici, zice el, si-l stiu om intreg, 90 la suta din cetateni il detesta pe Basescu. Vor vota DA alungarii lui, iar el va merge, pentru prima data dupa 22 de ani de furt si minciuna, in care a fost de toate si mereu sef, in fata legii. Iar legea nu-l va ierta. Si ce-i cu asta?

Cine a intrebat? Cine a pus o asemenea intrebare neroada? Eu. Eu am intrebat. La ce folos? Lumea, cea care se saruta si se imbratisa pe strazi in 89, oameni care nu se vazusera niciodata si totusi isi impartaseau iubire, acea lume a fost asasinata. Traian Basescu, alungat in 29 iulie, va ramane prin ura pe care a sadit-o, prin mizeria minciunii, prin spurcaciunea pe care a sadit-o si care, ma tem, va fi greu, daca nu imposibil de sters, din rufaria sufleteasca a poporului roman. Sunt un om care scrie. Viata mea a avut si are un sens in profesia scrisului. Niciodata, niciodata nu mi-au fost adresate atatea insulte ca in anii in care am avut ghinionul sa descopar ca politicianul Basescu este un escroc. M-am simtit dator sa spun, cu toate riscurile, adevarul. Niciodata asupra scrisului meu, cand el descoperea, poate prea frust, poate prea curajos, micimea si pungasia unui politician care a inghitit si a tras in hazna Romania, nu s-au revarsat atatea valuri de ura. Ura s-a latit. Nu-i adevarat, imi spune un amic. Cei care ti-au citit cartile te iubesc. Cei care au fredonat melodii compuse pe versurile tale n-au cum sa te urasca. Scrisul tau este corect. Ba da. Basescu, epoca Basescu, cea care a supt poporului roman toti banii si toata agoniseala, lasandu-l dator pentru vecie, ramane si se eternizeaza prin ura. Grecul Kazantzakis a desenat, in cartile lui, ura dintre greci si turci. Ura transmisa peste generatii, datoria razbunarii unui nepot pentru necinstirea strabunicii. Noi nu suntem natii multe aici. Cei mai multi suntem etnici romani. Viata noastra, la o intersectie de soarta si istorii, ne-a invatat sa ne respectam si chiar sa ne iubim. Bunica mea de mama, in batatura careia am crescut, m-a invatat sa spun buna ziua pe ulita, chiar oamenilor pe care nu-i cunosc iar tata saluta el primul, pana si copiii, dator comunitatii cu o dovada de iubire. Epoca Basescu, chiar daca se va ispravi in 29 iulie, ne-a lasat mostenire ura. Ea se va sterge greu sau nu se va sterge niciodata. Iata de ce infrangerea lui Basescu, daca se va petrece, asa cum nadajduiesc, va lasa in urma, de nestins, victorioasa, ura. Basescu, cel invins in 29 iulie, ne biruie prin ura. Mefisto a reusit sa ne dezbine si va hahai, ca un cosmar, in noptile, candva instelate, ale acestei patrii.