Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Statul nu le dă voie românilor să investească decît în case
Statul nu le dă voie românilor să investească decît în case
Preţurile la locuinţe au crescut semnificativ în ultimii 10
ani, provocînd îngrijorări în legătură cu un posibil risc de supraevaluare,
relevă un studiu UniCredit Group care analizează piaţa din Europa Centrală şi
de Est. “Credem în continuare că preţurile locuinţelor din regiune sînt
compatibile cu un nivel de echilibru, deşi pe anumite subsegmente ale pieţei se
manifestă tendinţe de evadare din intervalul de echilibru”, precizează Debora
Revoltella, economistul-şef al grupului bancar pentru estul Europei. În anumite
zone monitorizate s-ar putea manifesta un exces de ofertă – sectorul caselor
de vacanţă din Bulgaria
– sau anumite dezechilibre în metropole cum ar fi Bucureştiul. Explozia bulei
din Kazahstan ar putea fi semnalul de alarmă pentru regiune.
În ciuda limbajului prudent, specific lumii bancare, studiul
UniCredit sugerează că piaţa imobiliară a devenit mai riscantă şi românii ar
trebui să fie mai atenţi la ce cumpără, în special în Bucureşti. Dar întrebarea
este de ce investesc românii în imobile, şi nu în industria alimentară? De ce în
case şi în terenuri, şi nu în industria auto, a cimentului, a tutunului, în
siderurgie, în energie sau în activele marilor magazine? Răspunsul este simplu:
românii investesc în piaţa imobiliară fiindcă este piaţă, oricine poate intra. În
industria alimentară ori în cea a cimentului statul restricţionează accesul
celor nou-intraţi prin norme sanitare sau de mediu. În industria tutunului,
lansarea unei mărci ieftine de ţigări se loveşte de acciza minimă. În industria
auto şi în siderurgie, principalele companii au beneficiat de scutiri la plata impozitului pe
profit, ceea ce după aderare nu mai e permis. Producătorii din energie, în loc
să fie listaţi la bursă, sînt încă în proprietatea statului şi trăiesc într-o
bună înţelegere cu intermediarii agreaţi. Iar marile magazine, care dezvoltă un
comerţ civilizat, au primit cadou de la primării terenuri în buricul tîrgului.
Se poate bate cineva cu investitorii strategici?
Să nu priviţi însă accesul pe piaţa imobiliară ca pe o
secvenţă din alt film. Anterior, tot nişte clienţi ai statului au cumpărat pe
mai nimic ogoare la marginea marilor oraşe şi le-au trecut, cu ajutorul
primarilor, din extravilan în intravilan. Acum, la sute de euro pe metru pătrat,
accesul a devenit liber pentru ca piaţa să aibă volum şi să susţină preţurile.
Dar problema nu este cum au făcut clienţii statului primul milion din vînzarea unor terenuri, ci că – în lipsa deschiderii altor pieţe – românii îşi pun toate ouăle în acelaşi coş. Românii au nevoie şi de altceva decît de depozite bancare şi investiţii imobiliare. Alternativele se numesc: acţiuni, obligaţiuni, pensii private, asigurări de viaţă. Dacă nu credeţi, uitaţi-vă pe bursă ca să vedeţi cît de redusă este oferta de alternative de plasament la imobile. Iar Standard & Poor’s zice că ţările cu cel mai clar risc de supraîncălzire din regiune sînt România, Bulgaria, Estonia, Letonia şi Lituania. Surprinzător, de pe listă lipseşte Polonia, deşi anul trecut imobilele din Varşovia s-au scumpit cu mai bine de 50%, la fel ca la Bucureşti. Care să fie secretul polonezilor?
Nu-i nici un secret: pe cînd la noi investitorii mergeau cu
mic, cu mare pe piaţa imobiliară, în Polonia statul le permitea să cumpere şi
altceva. La Varşovia funcţionează una dintre cele mai dezvoltate burse din
regiune şi întreprinzătorii au instrumente cu care pot investi în domenii
dintre cele mai diverse. Apoi, cînd capitalurile dezvoltă afaceri şi produse,
acestea substituie importuri. Iar la final se explică şi de ce ne-a inclus Standard
& Poor’s pe acea listă: pentru că, ocupaţi fiind cu imobilele, am uitat că
sîntem o ţară mare, care ar trebui să aibă
capacitatea de a exporta. Potrivit Standard & Poor’s, Bulgaria şi ţările
baltice sînt economii mici, care nu se bucură de acest atu.
Citește pe Antena3.ro
E limpede. În loc să se tot vînture idei pe tema limitării
cererii interne, ar trebui să ne uităm mai bine la ofertă. Aceasta este redusă şi
scumpă fiindcă statul obstrucţionează accesul pe pieţe. Iar cînd nu alocă piaţa
resursele, ci redistribuie Guvernul nivelul de trai, inflaţia e mare, şi costul
capitalului – piperat. åsta nu-i în nici un caz liberalism, după cum sugerează
gradul de deschidere a economiei, ci protecţionism, aşa cum arată inflaţia
(monetară şi legislativă).
