Ţinutul carpato-danubiano-pontic!

CA LA NOI  ●  Păcăliţi pe toate planurile
Cum se mai lasă omu’ prostit în ţara noastră atît de frumoasă şi atît de tristă... că e locuită!

CA LA NOI  ●  Păcăliţi pe toate planurile
Cum se mai lasă omu’ prostit în ţara noastră atît de frumoasă şi atît de tristă... că e locuită!

Aflu cu stupoare că o cameră la hotel în această perioadă costă cam 500 de lei (una de 4 stele). Cum poţi fi atît de nătîng, încît să plăteşti atîta unor oameni care nu-ţi oferă mare lucru pentru banii ăştia, mai cu seamă că poţi afla uşor cum că în Grecia, Croaţia, Spania, Bulgaria, Turcia... Madagascar poţi să stai o săptămînă cu banii pe care aici, la Marea Neagră, îi dai pentru două sau trei zile! Păi, oamenii aleg să plătească atît! ... Înseamnă, aşadar, că nivelul de trai în România a crescut ameţitor, şi noi, ceilalţi, nu ne prindem. Să existe atît de mulţi oameni foarte bogaţi, încît să arunce cu bani atît de uşor?... (că eu îmi închipui că unii care vin la mare strîng juma’ de an bani pentru a se bucura de mare, la ei acasă... Dar mă întreb de ce?...).  Zic şi eu aşa, ca omu’ care vede la televizor şi se cruceşte, iar apoi continuă să se minuneze! Culmea e că nu am nimic împotrivă... Cei cu hotelurile încearcă, şi dacă ţine, ţine!... Dacă nu, nu!... Dar uite că ţine! Puneţi pariu cu mine că în august vor fi şi mai mari preţurile, iar hotelurile vor fi la fel de pline?

Cum se mai lasă românul păcălit pe toate planurile! Şi ştiţi de ce?... pentru că foarte puţini au auzit că oamenii au drepturi... peste tot au! Şi aici au, şi acolo au, numai că nu prea ştiu, şi dacă nu ştiu dau cît li se cere, mai mult de ruşine decît de orice altceva!... Şi după aceea mai este şi chestiunea aceea cu refuzul de a nu te duce undeva dacă nu-ţi place sau de a băga mîna în buzunar şi a plăti orice!

Tot la capitolul păcăleli mai intră şi faptul că poţi primi cu nonşalanţă un... "act artistic" oferit în playback... e vorba aici de cum poate fi omul prostit pe banii lui (bani daţi pe bilet la intrarea în sala de spectacol), de atitudinea neruşinată a artistului care nu cîntă, ci insinuează, "se face" că trăieşte ceea ce cîntă, în fond e numai înşelăciune, da’ cu acordul tău, că-l laşi, şi nu reacţionezi cînd vezi că ceva nu e-n regulă!

Hai să vorbim aici şi despre vot!... Că de aceea se plîng unii că o duc rău, că viaţa e din ce în ce mai grea, că salariile sau pensiile celor bătrîni sînt prea mici, că preţurile au luat-o razna, că un litru de benzină îl ajunge la cost pe cel cu apă minerală şi că în general nu mai poţi suporta... dar cînd eşti în cabina de vot, cu ştampila în mînă, o pui acolo unde nu trebuie, tentat fiind de nu ştiu ce visuri pe care ţi le-ai făcut în urma unor promisiuni neruşinate sau în urma faptului că vreun kil de salam sau mai ştiu eu ce ulei, zahăr sau ouă... ţi-au făcut cu ochiul la un colţ de stradă, le-ai primit şi ai crezut astfel că pe viitor viaţa ta se va schimba!... Pe asta se şi bazează oamenii aceia care vor votul tău: pe inocenţa, credulitatea şi cinstea ta!... Mă refer în egală măsură aici şi la cei din dreapta şi la cei din stînga Prutului!

Oamenii sînt prea obosiţi, s-au săturat să mai creadă că se mai poate schimba ceva... despre ieşit în stradă nici nu se mai pune problema, că e vorba aici şi de lehamite. Şi atunci te întreb ce e de făcut?... Eu nu vin aici cu propuneri, amendamente sau soluţii, că nu sînt decît un artist cîntăreţ, care mai nou şi scrie, pentru că vrea să intre în vorbă cu cît mai mulţi semeni! Eu vreau doar să comunic, să observ şi să semnalez (că uneori anumite lucruri ne scapă, în egală măsură şi mie, şi ţie!).

Pînă acum cîţiva ani mai veneam cu cîntecele noastre pe scenele din Basarabia, iar după concerte ne adunam şi petreceam ore întregi, bucurîndu-ne şi cîntînd pînă în zori... vorbind vrute şi nevrute, amintindu-ne, trăind frumos!... Acum nici nu mai poate fi vorba de acest lucru, că nu mai răspunde nimeni la gestul nostru de prietenie de a mai organiza vreo întîlnire! Artiştii din Moldova, cei foarte talentaţi, găsesc însă locul şi rostul în România, unii reuşind definitiv, alţii rămînînd aici pentru totdeauna! Vă spun astea toate pentru că am mai mulţi prieteni care îşi desfăşoară pe aici activitatea artistică şi mă bucur că se simt altfel, trăiesc altfel! Nu cred că asta-i calea, dar găsesc că e o alternativă atunci cînd nu eşti de acord cu ceva, cînd vrei să faci şi nu găseşti nici condiţiile, nici rostul, nici acceptul!

Pînă acum cîţiva ani (înainte de ’89) gîndeam cum că e trădare de ţară dacă plec din România cu gîndul să mă stabilesc altundeva!... Ce prostie!... Mare prostie! Era rodul educaţiei comuniste pe care am primit-o ani la rînd cu linguriţa, ca pe otravă care ţi se administrează cîte puţin, dar care îşi face efectul catastrofal, îşi lasă amprenta ireversibil şi indiscutabil, iar dorinţa ulterioară de a te vindeca devine greu de rezolvat... dar nu imposibil!