Umblă vorba prin târg cum că Traian Băsescu- după ce a făcut pe chestiunea mutării din Vila Lac 3 mai multe fiţe şi nazuri decât o demoazelă de şantan când să-şi aleagă rochia cea mai potrivită pentru a cânta refrenul:”Vin* bibicule, vin* tăticule vin*/Cu portofelul plin/Să ne distrăm puţin!”- a decis să se mute la Palatul Scroviştea. Reşedinţa Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, în care ar mai fi adăstat, vara, doar Nicolae şi Elena Ceuşescu.
Dacă mutarea s-a produs sau doar urmează să se producă este mai greu de aflat, deoarece, deocamdată, nici dinspre Administraţia prezidenţială şi nici dinspre Executiv nu avem semnale clare dacă s-a luat o decizie în acest sens.
Mai tranşant, fostul Preşedine al României, Ion Iliescu, a declarat că Traian Băsescu ar trebui să dea dovadă de mai multă decenţă după terminarea celor două mandate. Cu toată preţuirea mea sinceră şi statornică pentru cel care a pus punctul pe I referitor la acest atât de delicat subiect, răspund: păi, dacă în aceşti 10 ani bătuţi pe muchie, Traian Băsescu a călcat cu atâta nonşalanţă (scriu aşa pentru a evita cuvinte mai drastic dar pe deplin meritate) peste toate instituţiile şi legile unui stat de drept, modern şi democratic, membru al NATO şi al Uniuni Europenei, cum ne-am putea imagina că, văzându-se “liber de contract”, acelaşi Traian Băsescu ar fi capabil să se comporte în alt fel?
Fapt este că subiectul a încins spiritele şi că despre el se discută intens, pe mai multe voci. Bunăoară, unii –deloc puţini la număr!- susţin că nu la Scroviştea şi în nici-o altă locuinţă de protocol rezervată foştilor şefi de stat este locul unde ar merita să se retragă- sau, mai corect, să fie retras pe cale legală!- Amiralul Dezastrului Naţional după toate câte le-au săvârşit el şi şleahta sa. Dar, ştiut fiind cum se mişcă- în acest caz!- tele-justiţia carpato-pontico-dâmboviţeană, tare îmi este teamă că avem de aşteptat mult şi bine...
Alţii, nici ei prea puţini şi, mai ales, nu fără temei, consideră că însăşi ideea ca Traian Băsescu să vieţuiască în Palatul atât de drag Regelui Ferdinand Întregitorul şi Reginei Maria este de-a dreptul o blasfemie! Mai ales dacă ţinem seama de maniera absolut sub-urbană în care acest individ cinic şi vulgar s-a comportat faţă de Regele Mihai şi de familia regală de-a lungul celor două mandate în care a ocupat funcţia supremă în statul (zice-se ) de drept.
Am fost, o vreme, ispitit să cred că, pe undeva, Traian Băsescu va fi simţit o anume chemare lăuntrică spre acele meleaguri pe cât de pitoreşti pe atât de încărcate de istorie. Ştiut fiind că zona Scroviştea şi pădurile sale, sunt, astăzi, o parte din ce a mai rămas din vestiţii Codrii ai Vlăsiei, renumiţi, cu vreo două veacuri în urmă,pentru că, în umbra lor tăinuitoare, se ascundeau haiducii de potera pornită pe urmele lor. După cum, tot pe acolo, au mai umblat şi tâlhari de drumul mare. De unde a ieşit şi zicerea:”Se fură ca în Codrii Vlăsiei”, altminteri, foarte nimerită şi pentru jaful, la scară naţională, practicat sub înaltul patronaj prezidenţial al lui Traian Băsescu.
După o vreme, însă, stând şi chibzuind mai bine, am ajuns la încheierea că nici Codrii Vlăsiei, locurile de balade inspirate de faptele haiducilor, nu i se potrivesc personajului. Cu atât mai puţin zicala:”Codrul, frate cu românul”. Fiindcă, la drept vorbind, haiducii aceia ce făceau? Luau, după cum spunea ghiersul popular, de la bogaţi şi dădeau la săraci. Pe când, Traian Băsescu şi-a lui ceată făceau taman pe dos: luau de la săraci şi îşi dădeau lor, bogătanilor.
Iar dacă mă gândesc şi la faptul că, în Codrii Vlăsiei, Vlad Ţepeş a purtat crâncene bătălii cu duşmanii săi din lăuntrul şi din afara ţării, dar că, tot aici, a fost el ucis în chip mişelesc, vă puteţi lesne închipui de ce ajung, pentru a câta oară?, tot la vorbele lui Eminescu:”Cum nu vii tu, Ţepeş doamne”…
Cum-necum, iată că, din nou, Traian Băsescu devine subiect de actualitate. Ba aş spune chiar că, datorită lui, suntem pe cale să le dăm o replică englezilor. De ce, la o adică, ei pot să îl aibă pe Ioan –cel-fără-de ţară? Uite că, acum,îl avem şi noi pe Traian-cel-fără- de-reşedinţă!
Sigur, o soluţie clară şi rapidă pentru cazarea Matrozului eşuat, cazare pe deplin meritată şi pentru o oareşce perioadă (şi ea, pe deplin meritată!) într-o locaţie specializată, există. Ştim cu toţii care este aceasta, dar, date fiind repetatele şi atât de categoricele avertizări ale împărţitorilor de dreptate cum că presa şi noi, muritorii de rând, vorbim neîntrebaţi, atentând la independenţa actului de justiţie, mă mulţumesc cu adagiul clasic:”va urma”. Pe care G. Călinescu îl comenta cu ironie amară:”De fapt, nu va urma nimic, dar am scris <
“Prietenii ştiu de ce”- îmi permit să adaug, în loc de final...